Al doilea – Uniunea Europeană, un organism care îşi hrăneşte identitatea cu valorile democratice, preferă securizarea flancului său estic în detrimentul protejării drepturilor omului.

Ecuaţia e simplă: revoltele de peste Prut au fost urmate de acţiunile brutale ale statului moldovenesc, sute de tineri au fost arestaţi şi reţinuţi fără minima respectare a unor proceduri legale, iar un membru al Uniunii – România – a fost acuzat de implicare în pregătirea şi susţinerea turbulenţelor.

Motivele n-au fost însă suficiente pentru a Bruxelles-ul să reacţioneze ferm împotriva politicii Chişinăului, capitala unui stat care şi-a demonstrat în repetate rânduri incompatibilitatea cu agenda europeană. O nuanţă este necesară: nici Europa pare să nu-şi mai respecte această agendă.

Explicaţiile sunt multe şi oarecum inutile. Ele ţin de jocul geopolitic al regiunii, dar mai ales de prezenţa intuită a Federaţiei Ruse în spatele administraţiei de la Chişinău.

COSMETIZARE

Europa fardează vânătăile de pe chipul Moldovei

“Uniunea Europeană va apăra drepturile opoziţiei democrate, ale ONG-urilor, ale celor reţinuţi şi ucişi în închisori. Din punctul acesta de vedere, nu vom face compromisuri. Dar nu ne putem conduce politica estică prin izolare”, declara ieri europarlamentarul polonez Jacek Wolski.

Cuvintele sale au fost imediat completate de poziţia şefului Afacerilor Externe din România, Cristian Diaconescu: “Parteneriatul Estic ar trebui să proiecteze stabilitate, normele şi valorile comunitare în vecinătatea estică a Uniunii. Nu văd de ce n-am include şi ţările problematice”.

EUobserver scrie astăzi că Parlamentul European este aşteptat să întărească poziţiile exprimate ieri în cadrul întrunirii sale plenare de săptămâna viitoare, în “ceea ce ar putea fi o lovitură fatală dată activiştilor opoziţiei din Moldova”. Şi nu va fi singura. Este aproape sigur că, pe 7 mai, la summit-ul de la Praga dedicat Parteneriatului Estic, responsabilii UE vor decide întărirea relaţiilor cu şase ţări ex-sovietice: Belarus, Armenia, Azerbaidjan, Georgia, Ucraina şi Moldova.

În context, se ridică o problemă interesantă. Pe cine va invita Bruxelles-ul la masa negocierilor? Într-o Moldovă în care, în ciuda lozincilor pro-europene ale puterii, respectarea drepturilor omului rămâne o sintagmă de manual, orice prezenţă a liderilor comunitari în proximitatea unui înalt oficial al Chişinăului ar valida indirect acţiunile regimului Voronin.

Întrebarea este însă dacă mai contează cu adevărat, în faţa provocărilor strategice din zonă, legitimarea unor guvernări incriminate. Răspunsul pare mai degrabă negativ şi este susţinut de o ultimă tuşă diplomatică: pe 22 aprilie, Mirek Topolanek, actualul prim-ministru al ţării care deţine preşedinţia Uniunii, va întreprinde o vizită oficială în Moldova.

CITIŢI ŞI:

Voronin atacă România din toate părţile

Eroul din Transnistria, bătut crunt de torţionari

Fără „izolarea” Moldovei

EDITORIALUL EVZ: Colacul de salvare a Basarabiei

SENATUL EVZ: Republica Moldova

Loteria cetăţeniei