Din faptul că apari la televizor în trăncănelile deja excesive, mulţi cititori şi telespectatori trag concluzia că te pricepi la toate cele – de la rîgîitul în condiţii de imponderabilitate pînă la efectul ventuzelor asupra durerii de măsele periodice. În ziua cînd urma să se desfăşoare una dintre semifinalele Campionatului mondial, un lucrător de la Drumuri s-a întrerupt din potrivitul pavajului cu ciocanul, pentru a mă întreba Cine va bate: Brazilia sau Germania? Cum n-am urmărit campionatul mondial decît în ipostaza de cititor de site-uri, am bălmăjit ceva despre interesul Braziliei de a învinge, pe fondul revoltei stîrnite de cheltuielile nesăbuite pentru organizarea Campionatului.

Într-o altă zi m-a oprit însă un pensionar simpatic, dintre cei pe care-i simți că sînt PSD-işti de la cîţiva kilometri distanţă, pentru a mă întreba:

Iese sau nu UDMR de la Guvernare?

În ultimele zile, mi-au sărit în ochi titluri de articole şi titluri sub formă de burtiere, care trompetizau ieşirea UDMR de la Guvernare în stilul căcăniu lansat de România tv:

Imediat, Exploziv, Senzaţional, Exclusiv, Breaking news la simplu, Breaking news la pătrat.

N-am dat prea mare atenţie textelor scrise sau vorbite sub pelerina unor asemenea titluri.

Şi dintr-un simplu motiv.

De cînd UDMR a devenit partener de Guvernare al PSD, nu mă face să tresar nici o vorbă şi nici o faptă a liderilor maghiari.

Şi nu pentru că, pe ungureşte fiind, ar avea nevoie de traducere la cască, ci pentru că UDMR mi se pare coborîtă deja la nivelul unui SRL avînd ca singur obiect de activitate - Rămînerea la Guvernare cu orice preţ.

Cunosc UDMR din vremurile imemoriale ale înfiinţării sale în primii ani postdecembrişti.

Am scris despre UDMR, dar mai ales despre relaţiile acesteia cu partidele politice româneşti, o tonetă de articole.

A fost o vreme cînd UDMR stîrnea patimi uriaşe pe scena politică românească, bîntuită de fantasmele luării Ardealului, Autonomiei, pericolului iredentist maghiar, spionajului Budapestei şi nostalgiei Ungariei Mari.

Treptat-treptat, zbîrlirea naţionalistă faţă de UDMR s-a îmblînzit pînă a ajunge în ultimii ani, la o simplă tresărire electorală a cîte unui partid românesc în criză de voturi.

Una dintre cauze o reprezintă fixarea României în Alianţa Occidentală ca membru NATO, membru UE, dar mai ales ca beneficiară a parteneriatului strategic extern cu SUA.

Românilor a început să li se pară tot mai imposibil, în aceste condiţii, un nou Dictat de la Viena.

O altă cauză trimite însă la transformările spectaculoase din politica UDMR.

Dominată de baroni locali şi centrali maghiari, UDMR a devenit concubina de profesie a tuturor partidelor româneşti în căutare de majorităţi parlamentare pentru a parveni sau a supravieţui la Putere.

Momentul de culme al acestei profesii l-a constituit decizia de a intra în coaliţia de Guvernare dominată de PSD.

Moştenitor al PCR, prin FSN-ul neocomunist, PSD e un partid care are în gene un naţionalism otova şi de naftalină.

A te concubina cu acest partid, care a preluat de la România Mare electoratul mîncător de unguri, înseamnă din partea UDMR a te văduvi de esenţa ca formaţiune:

Întruchiparea intereselor minorităţii maghiare într-o ţară cu o majoritate românească.

De aceea, văzînd titlurile isterice despre Criza din Coaliţia de Guvernămînt, nu le-am dat prea mare atenţie.

Acum însă, băgînd de seamă că problema a devenit una de interes public, m-am grăbit să mă documentez asupra chestiunii.

Şi iată ce-am aflat.

UDMR e una dintre inițiatoarele de frunte ale Minority SafePack, o acțiune cetățenească la nivelul continentului prin care se cere Uniunii Europene adoptarea unui set de măsuri la nivelul Uniunii care ”să îmbunătățească protecția persoanelor care aparțin minorităților lingvistice și naționale și să întărească diversitatea culturală și lingvistică în Uniune.”

Susținută de Uniunea Federală a Naționalităților din Europa (FUEN), inițiativa, care a strîns un milion de semnături, a fost respinsă de Comisia Europeană pe motiv că astfel de reglementări țin de statele membre.

UDMR a făcut Apel față de această decizie a Comisiei la Tribunalul Uniunii Europene. Apelul a fost făcut la începutul lui decembrie 2013.

De ce precizăm aceste lucruri? Pentru că PSD știa de inițiativa UDMR și de procesul de la Tribunalul UE încă din decembrie 2013. Potrivit declarațiilor lui Victor Ponta și ale lui Titus Corlățean din ultimele zile, acțiunea UDMR contrazice flagrant politica statului român în materie de minorități. Pe 5 martie 2014, se formează Guvernul Ponta 3, avînd printre membri UDMR.

Păi dacă Minority SafePack e o acțiune contrară intereselor statului român, de ce a mai cooptat Victor Ponta UDMR la guvernare?

De ce n-a cerut UDMR să renunțe la Procesul intentat Comisiei Europene?

Titus Corlățean susține că s-a respectat dreptul de opțiune al UDMR.

Ca să vezi!

Deși UDMR, potrivit mai noilor poziții ale lui Victor Ponta, contravenea politicii satului român, PSD nu i-a zis nimic în clipa cînd a negociat participarea la Guvernare, deoarece a ținut cont de dreptul la opțiune.

Dar nu numai atît.

De la Apelul făcut de UDMR trec vreo șase luni.

Guvernul român nu face nici un gest împotriva inițiativei UDMR.

Brusc însă, pe 2 iunie 2014, statul român intervine în proces împotriva UDMR.

S-o fi temut Guvernul Ponta că Uniunea Europeană pierde Procesul cu UDMR?

Firește că nu.

Mai întîi pentru că trecuseră șase luni de la debutul Procesului și, apoi, pentru că nici un stat european n-a intervenit în proces.

În realitate, intervenția statului român ține de campania electorală în care se angajase deja la începutul lui iunie 2014 Victor Ponta.

Că e așa, se va vedea din desfășurarea ulterioare a întîmplărilor.

Sîmbătă, 5 iulie 2014, liderul UDMR Kelemen Hunor a criticat intervenţia MAE român în procesul care aduce faţă-n faţă Comisia Europeană şi semnatarii Iniţiativelor cetăţeneşti Minority SafePack la Tribunalul UE.

Argumentul lui Kelemen Hunor era de bun simţ:

Cîtă vreme UDMR e membru al Coaliţiei de Guvernare ar fi fost normal ca MAE să se consulte şi cu UDMR înainte de a deveni adversar, la Tribunalul UE al unei iniţiative promovate de UDMR.

Acestei critici, premierul i-a răspuns într-un fel care l-a făcut celebru:

Multiplicarea în funcţie de context.

Au devenit celebre declaraţiile sale că, în calitate de premier,  e pentru Roşia Montană, dar în calitate de parlamentar e contra, că, în calitate de premier nu se amestecă în treburile Justiţiei, dar, în calitate de preşedinte PSD, e solidar cu Radu Mazăre.

Cam aşa a răspuns şi Victor Ponta la criticile UDMR:

La Tribunalul Uniunii Europene a fost vorba de statul român.

La Bucureşti, e vorba de Guvernul Român.

Între Guvern şi stat nu-i nici o legătură.

Statul Român poate declara război Federaţiei Ruse.

Guvernul Român, diferit de stat, poate intra chiar în CSI.

Dincolo de hazliul situaţiei, replica lui Victor Ponta, ivită luni, 7 iulie 2014, echivalează cu un bocanc în gură dat UDMR.

E  limpede că intervenţia MAE n-avea nici o legătură cu politica naţională.

Ea avea legătură cu campania prezidenţială, socotită de strategia lui Victor Ponta ca implicînd o componentă naţionalistă.

În aceste condiţii, aşa-zisa fermitate a lui Victor Ponta ascunde, ca şi-n cazul PNL de pe vremea USL, un calcul abil:

Sau UDMR pleacă de la Guvernare, şi, atunci, deja asigurat de voturile PPDD şi ale Tăricenilor, PSD cîştigă electoratul naţionalist.

Sau UDMR se şterge pe obraz de scuipatul PSD şi rămîne la guvernare, şi PSD cîştigă prin aşa-zisa fermitate.

A fost un calcul greşit?

Nu cred.

În loc să anunţe ieşirea UDMR de la Guvernare, sîmbătă, 5 iulie 2014, Kelemen Hunor declara că aşteaptă ziua de miercuri, 9 iulie, pentru a sta de vorbă cu Victor Ponta.

De parcă Victor Ponta se afla undeva, în Olimp, ocupat s-o giugiulească pe Afrodita, şi muritorul Kelemen Hunor nu putea să-l deranjeze.

Miercuri, după întîlnirea (la care nu s-a ajuns la nici un consens), s-a anunţat o nouă întîlnire pentru vineri.

E limpede că UDMR n-ar vrea nici în ruptul capului să plece de la Guvernare, de dragul minorităţii maghiare.

Că e aşa o dovedeşte un amănunt care a scăpat analiştilor:

Intervenţia României împotriva UDMR a avut loc în 2 iunie 2014.

De ce n-a făcut scandal Kelemen Hunor atunci?

Răspunsul lui Kelemen Hunor te lasă cu gura căscată:

„Agentul guvernamental, aşa cum a depus solicitarea de intervenţie, poate depune o notificare prin care spune că România se retrage din acest proces. Asta am propus eu, în 4 iunie, fiindcă România a depus în 2 iunie această solicitare de intervenţie, am avut atunci o discuţie cu premierul Ponta. A trecut o lună şi eu nu am ieşit în presă, cred că discuţia pe această temă se poartă în coaliţie, dar sigur, nu avem la dispoziţie tot anul şi tot ciclul electoral. Se poate rezolva totul foarte repede, nu am dat un termen, dar lucrurile se precipită şi noi considerăm că în cîteva zile putem închide acest subiect, în funcţie de decizia premierului“.

Vă vine să credeţi?

În  4 iunie 2013, Kelemen Hunor a vorbit cu Victor Ponta.

I-a cerut ca statul român să-și retragă intervenția?

Dacă da, ce-a zis Victor Ponta?

I-a promis că statul român o va face?

Dincolo de faptul că e halucinant să te încrezi în cuvîntul lui Victor Ponta, dacă i-a promis lui Kelemen Hunor că statul român își va retrage intervenția, și timp de o lună nu s-a întîmplat nimic, de ce o mai lungește liderul UDMR și nu cere ieșirea UDMR de la Guvernare?

Răspuns posibil.

UDMR nici nu se gîndește să iasă de la Guvernare.

Pentru proștii de maghiari, UDMR trebuie să joace nițel comedia fermității față de PSD-ul naționalist.

Cîștigă UDMR.

Cîștigă și Victor Ponta.

Nu de alta, dar iată-l punînd piciorul în prag rătăcirii UDMR-iste riscînd chiar să piardă Guvernarea!

Măi să fie!

Mai că-mi vine să sar în picioare și să merg să-l votez deja pe bravul român Victor Ponta!