Unul dintre cele mai tradiționale obiceiuri de Paște este „Udatul” sau „Stropitul”, care este practicat în majoritatea localităților din Transilvania. În a doua zi de Paște, cunoscută și ca „Lunea Luminată”, băieții obișnuiau să stropească fetele din sat cu apă, iar în ziua următoare, marți, fetele îi udau pe băieți. De-a lungul timpului, obiceiul s-a schimbat semnificativ.
Tradiția „Udatului” în a doua zi de Paști este un moment așteptat cu nerăbdare de tinerele fete. În această zi, băieții pleacă să stropească femeile din familie și vecini. Scopul acestui obicei este de a le dărui femeilor noroc și frumusețe pe tot parcursul anului. Ca o recompensă pentru acest gest, fetele trebuie să ofere băuturi și cadouri băieților care le-au udat, iar celor mai mici li se oferă ouă roșii și bănuți.
Dacă nu este stropită, acelei fete nu îi va merge bine tot anul, conform tradiției românești. „Eu sunt micul grădinar/ Cu sticluța-n buzunar/ Și-am venit la dumneavoastră/ Să ud floarea din fereastră”, se aude a doua zi de Paște în Transilvania şi Banat, la ușile caselor unde sunt fete de măritat.
Cum s-a schimbat „Udatul” de-a lungul timpului
În prezent, bărbații au obiceiul de a stropi doamnele și domnișoarele cu parfum, dar acesta nu a fost mereu modul în care se făcea. În trecut, stropitul se realiza cu apă proaspătă din fântână, iar povestea din spatele acestei tradiții este mult mai fascinantă.
Conform tradiției, o fată creștină mergea la târg să vândă ouă când a întâlnit o fată păgână care dorea să le cumpere. Cele două fete au început să vorbească, iar fata creștină i-a explicat celeilalte despre credința în Dumnezeu și despre binele creștin, încurajând-o să se convertească.
Păgâna i-a spus că va accepta să se creștineze doar dacă îi va fi dovedită existența lui Dumnezeu, cerându-i să coloreze ouăle albe în roșu. Într-un miracol, ouăle au devenit roșii, iar cele două fete au leșinat de emoție. Când trecătorii le-au văzut, le-au stropit cu apă, iar de atunci s-a păstrat tradiția udării de Paște, potrivit alba24.ro.
La sat, înainte de a ajunge la casele fetelor, băieții se adună în grupuri mari, stabilesc la ce fete să meargă „la udat”, dar nu uită nici de parfumuri, nici de costumele populare pe care le poartă. Se spune că flăcăii trebuie să fie atenți la hainele pe care le îmbracă, dar și la versurile pe care unii le rostesc la intrarea în casă, deoarece în locuințele unde vor merge, se află posibila viitoare soție.