Eliberarea condiționată a criminalului Larisei Chelaru, ieșeanca de 8 ani ucisă în 2005, a trezit nemulțumirea familiei fetiței și a opiniei publice. Psihologii și psihiatri consideră că măsura este riscantă, dar trebuie făcută reintegrare și reeducare.

Cea mai controversată eliberare din pușcărie în baza Noul Cod de Procedură Penală (NCCP) este cea a lui Robert Ciobanu, cel care în 2005, la 17 ani, a uciso fără milă pe Larisa Chelaru (8 ani). A fost una dintre cele mai groaznice crime de după Revoluție.

În 2006, a fost condamnat la 20 de ani de închisoare și încarcerat la Penitenciarul Iași, însă schimbarea legislației a permis, pentru faptul că era minor la comiterea crimei, transferul lui la Penitenciarul de Minori Tichilești, județul Brăila. Asta, deși Robert avea 26 de ani.

Noul Cod a impus înlocuirea condamnării de 20 de ani, cu una de reeducare de 15 ani, într-un centru de minori, așa cum a explicat completul Tribunalului Iași, care a luat această decizie în februarie.

Mai departe, în septembrie, după ce Robert Ciobanu a executat două treimi din noua pedeapsă de 15 ani, reprezentanții Penitenciarului Tichilești au trimis, în baza legii, cererea de eliberare condiționată la Tribunalul Brăila, iar instanța a aprobat-o.

Supravegheat până în anul 2020

„Efectuase îndeajuns din pedeapsă, încât NCPP să-i permită eliberarea. Era dreptul său. Noi i-am făcut o evaluare, am recomandat ca, ținând cont de fapta sa, să nu fie eliberat”, ne-a declarat Oana Paicu, psihologul de la Serviciul de Probațiuni de pe lângă Tribunalul Iași, cea care îl are acum în supraveghere pe Robert.

În ciuda acestei recomandări, Tribunalul Brăila a decis, pe 30 septembrie, să-l elibereze condiționat. Nu a avut niciun incident, a avut un comportament ireproșabil, ni s-a transmis de la centrul de detenție al minorilor de la Tichilești. „Și la Penitenciarul Iași s-a purtat exemplar. Aceste probe au stat la baza instanței de a-l elibera”, mai adaugă Paicu.

Judecătorii au impus condamnatului respectarea până la data de 28 decembrie 2020 a următoarelor obligații:

1. să urmeze un curs de pregătire şcolară sau de formare profesională;

2. să nu se apropie şi să nu comunice cu familia Larisei Chelaru;

3. să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Iaşi o dată la două săptămâni;

4. să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală.

Se plânge că nu-și găsește iubită

Pe 18 octombrie 2005, Robert a chemat-o la el pe fata vecinilor, Larisa Chelaru. Hormonii l-au făcut săși piardă controlul. A încercat s-o violeze, bătând-o și strângând-o de gât. Larisa părea că nu mai respiră, așa că, speriat, crezând că a uciso, Robert a fugit din casă. S-a întors în câteva minute, iar fata era la ușă, plângând. Robert primea a doua șansă. Nu a profitat! De frică să nu fie pârât, a sugrumat-o și nu a mai dat greș. A înfășurat corpul micuței într-un covor şi l-a depozitat într-o boxă.

A lăsat-o acolo două luni, apoi, în 29 decembrie, a pus cadavrul fetiței în container, la gunoi. Oamenii de la salubritate au descoperit trupul, iar în aceeași zi criminalul a fost arestat și și-a recunoscut vina.

Psihologul Oana Paicu lasă să se înțeleagă că Robert încearcă să depășească ceea ce a făcut: „Încearcă să se controleze. Până acum nu am avut probleme, însă trebuie să evolueze”.

Reporterii de la „7 Est” l-au găsit pe Robert într-o casă modestă din comuna Ciurea, alături de familia sa. Și-a făcut un cerc de prieteni, dar iubită nu are. „E greu să găsești pe cineva care să-ți accepte trecutul. Mi s-a întâmplat să fiu întrebat de ce am făcut ceea ce am făcut şi nu am ştiut ce să răspund”, mărturiseşte Robert, care vrea să se facă instalator.

Mama fetei stă în același bloc

La aproape nouă ani de la tragedie, zona din cartierul Lunca Cetățuii pare și acum împietrită de durerea a ce a mai rămas din familia Chelaru. Liliana Chelaru și Cosmin, fratele Larisei - și el considerat suspect de polițiști la momentul respectiv- locuiesc în același apartament de bloc. Doar familia criminalului Robert Ciobanu s-a mutat în altă parte. „Mă răscolesc astfel de amintiri. Timp de doi ani, părinții lui Robert și-au cerut scuze încontinuu. Nu am mai suportat să aud așa ceva și le-am spus că, dacă mai continuă, voi chema Poliția. Pur și simplu nu mai suportam. În prezent, merg la psiholog”, a declarat mama Larisei jurnaliștilor de la 7est.

Tatăl Larisei s-a spânzurat

Constantin Chelaru, tatăl Larisei, s-a sinucis pe 14 iunie 2006, în semn de protest față de lentoarea Justiției. „Era tot timpul agitat și ocăra sistemul judiciar. Era supărat că ucigașul fetiței lui nu a fost condamnat și a zis că nu mai are rost să trăiască”, a povestit, atunci, unul dintre colegii săi de muncă ultimele clipe de viață ale lui Constantin Chelaru. Tatăl Larisei a dispărut într-un mic atelier de lângă hala unde mâncau colegii săi de la Trustul de Montaj Utilaj Chimic București, filiala Iași. A fost găsit de muncitori, spânzurat cu un cablu de un suport metalic. În urmă cu o zi se stabilise, la Tribunalul Iași, un nou termen în procesul criminalului fiicei sale.

Cuvântul psihiatrului: „Numai cei care i-au făcut evaluarea pot spune dacă e OK ca el să poată lucra în casele altora”

Gabriel Diaconu, medic specialist psihiatru, a analizat, pentru „Evenimentul zilei”, atât eliberarea criminalului Robert Ciobanu, cât și rolul societății în reabilitarea sa. „Sunt două lucruri fără de care nu poți judeca decât emoțional eliberarea înainte de termen a lui Robert Ciobanu. Închisoarea e și un mijloc de reabilitare, nu doar de pedeapsă. Oamenii fac închisoare pentru că există o speranță a umanității în ei, că vor înțelege mai bine ce au făcut și, odată eliberați, vor deveni cetățeni mai buni. Odată ce și-au ispășit pedeapsa, sunt oameni liberi. Numai psihologii care i-au făcut evaluarea pot spune dacă e OK ca el să poată lucra ca instalator în casele altor oameni. Pe de altă parte, pentru unele crime, în țările civilizate, nu există reabilitare. De-aia unii oameni sunt condamnați pe viață fără posibilitatea de-a fi eliberați, sau - unde legea o permite - condamnați la moarte.

El, odată eliberat, se bucură de aceleași drepturi ca oricare alt cetățean, minus cazierul. Crima pe care a comis-o vorbește însă de trăsăturile de personalitate ale unui adolescent de 18 ani și asta poate fi predictiv și pentru cum va fi individul zece ani mai târziu. Dar nu profetic. Merită Robert Ciobanu o șansă? O șansă pe care el n-a dat-o victimei lui? Da! Societatea trebuie să se ridice deasupra legii talionului, ochi pentru ochi și dinte pentru dinte. Pe fond, singura discuție este dacă în România foștii violatori, spre exemplu, ar trebui incluși într-un registru național pentru cei care au comis infracțiuni sexuale. Să fie monitorizați, ajutați să nu recidiveze, consiliați etc. Dacă Robert Ciobanu se pierde în mulțime și altă fetiță va suferi soarta Larisei, Justiția va trebui să explice de ce a lăsat un criminal sadic în libertate printr-un artificiu de procedură. Dar dacă Robert Ciobanu este reabilitat și după eliberare va fi marginalizat social, și nu se va reintegra cumva păcatul, este al societății, nu al lui”, a conchis psihiatrul.

Un taximetrist suspect s-a sinucis

Cornel Rusu, un taximetrist inclus pe lista de suspecți a polițiștilor, a ales să se sinucidă, deși era nevinovat și ieșise din cercul celor bănuiți de crimă. Bărbatul, în vârstă 28 de ani, s-a spânzurat de crengile unui nuc din curtea Spitalului de Psihiatrie Socola, unde se internase în urma unei căderi psihice. La ora 22.00, o asistentă a auzit niște câini lătrând în livada din spatele spitalului și l-a găsit pe tânăr spânzurat, de o creangă, cu un cablu metalic.