Biserica Ortodoxă pomeneşte azi un sfânt deosebit: Apostolul Timotei, cel hirotonit episcop de către Sfântul Pavel. Tot azi este pomenit şi Mucenicul Anastasie Persul.

Sfântul Apostol Timotei s-a născut în cetatea Listra, tatăl său fiind elin, iar mama evreică. Timotei este cunoscut drept ucenic al Apostolului Pavel şi scriitor şi propovăduitor al dumnezeieştii Evanghelii. Mai în urmă, Apostolul Pavel l-a pus episcop în Efes, după ce Sfântul Ioan Evanghelistul, episcopul cel dintâi al Efesului, fusese izgonit de către împăratul Domiţian în insula Patmos.

Timotei l-a avut dascăl nu numai pe Pavel, ci şi pe Evanghelistul Ioan, de care se alipise. Sfântul Irineu, episcopul Lugdunului, povesteşte că apostolul Ioan, fiind aruncat de valurile mării, a ajuns la Efes şi mai apoi a fost iarăşi izgonit în Patmos. Pe când fericitul Timotei cârmuia cu credinţă Episcopia Efesenilor, închinătorii la idoli, ţinând în Efes odată o sărbătoare a lor numită catagoghion, au ieşit pe străzi cu idolii în braţe şi cu măciuci în mâini, cântând cântece, purtând măşti, gonind ca nişte tâlhari pe bărbaţi şi pe femei, şi omorând chiar pe mulţi oameni din popor.

Pentru aceasta, episcopul Timotei i-a dojenit şi i-a îndemnat să se ferească de astfel de fapte urâte. Însă ei, năvălind asupra lui cu măciuci, l-au omorât. Sfintele lui moaşte au fost aduse în Constantinopol de către Sfântul Artemie Duxul, din porunca marelui împărat Constantin, şi au fost puse în biserica Sfinţilor Apostoli, unde i se face şi pomenirea.

Fiul de vrăjitor

Tot în această zi a lui Timotei este pomenit şi Sfântul Cuvios Mucenic Anastasie Persul. Măritul mucenic Anastasie era din Persia şi a trăit pe timpul lui Hosroe, împăratul perşilor, şi al lui Heraclie, împăratul romanilor, care a împărăţit vitejeşte şi creştineşte între anii 610 şi 641.

Anastasie se născuse în ţinutul Razih, în satul Nuni. La început se numea Magundat, fiind fiul vrăjitorului Vav, de la care a învăţat meşteşugul vrăjitoriei, mai înainte de a intra în ceata ostăşească a tiranilor. Perşii, prădând Ierusalimul, au luat mulţi robi, precum şi cinstitul lemn al făcătoarei de viaţă Cruci, pe care Domnul nostru Iisus Hristos a suferit pătimirea în trup. Pentru minunile făcute de sfânta Cruce în Persia, se dusese vestea că Dumnezeul creştinilor a venit acolo. Iar Magundat, fiind biruit de dorul lui Dumnezeu, încerca cu multă osârdie să afle ce este cu sfânta Cruce. A crezut în Hristos şi a dorit să-i "urmeze" patimile. S-a dus apoi la Calcedon de unde aflând de înfrângerea perşilor de către Heraclie împăratul, a plecat la Ierapole, unde a învăţat meşteşugul argintăriei. De aici s-a dus la Ierusalim unde s-a botezat, fiind numit Anastasie.

Anastasie Persul şi visul paharului de aur

După aceea, a intrat în mănăstirea sfântului Sava, unde a luat schima monahilor. Înaintând pe calea cea bună a virtuţilor, citea Sfintele Cărţi, învăţa pe de rost Psaltirea şi dorea cu ardoare să-şi sfârşească viaţa prin suferinţe muceniceşti şi prin sânge. Zugrăvelile de pe pereţii bisericilor cu chipurile sfinţilor şi vieţile lor scrise în cărţi îi aprindeau dorul să le urmeze pilda vieţii. Pentru aceasta a avut şi un vis, în care i s-a arătat un pahar de aur plin de vin pe care l-a băut, socotind că acesta era semnul că dorinţa lui de a mărturisi pe Hristos se va împlini. De aceea, după ce s-a împărtăşit cu dumnezeieştile Taine, a ieşit din mănăstire şi s-a dus în Cezareea Palestinei, unde, întâlnindu-se cu nişte vrăjitori şi batjocorind faptele lor, a fost prins de ei şi dus la Marzavanas, stăpânul lor.

Acesta l-a pus să care pietre, iar mulţi îl batjocoreau, smulgându-i barba şi bătându- l. Mărturisind pe Hristos înaintea lui Hosroe, împăratul perşilor, şi neprimind să se întoarcă la legea lor persană, a fost multă vreme chinuit şi în cele din urmă i s-a tăiat capul.

EFTIMIE

Luptător şi învăţător al dreptei credinţe

Ieri s-a născut Sfântul Eftimie cel Mare, care a trăit în secolul al IV- lea, pe vremea împăratului Graţian. S-a născut în Melitina (Armenia), "din pântece sterp şi neroditor". Numele său înseamnă în limba greacă "voie bună". La vârsta de 29 de ani ajunge la Iersualim, unde "începe vieţuirea întru Hristos", îndeplinindu-şi canoanele într-o peşteră. Printre minunile Sfîntului Duh prin Sfîntul Eftimie se numără hrănirea a 400 de călători, el neavând pâine nici pentru zece persoane (pilda cu înmulţirea pâinilor din Sfânta Scriptură). Mîntuitorul Iisus Hristos i-a ascultat rugăciunile şi multe femei sterpe au născut prunci. Sfântul Eftimie a fost şi un mare apărător al dogmelor bisericeşti. Chiril al Alexandriei l-a numit “luptător şi învăţător al dreptei credinţe". Prin viaţa şi faptele sale, Sfântul Eftimie cel Mare confirmă promisiunea Mântuitorului Iisus Hristos: “Cine va crede în Mine, va urma Calea şi Adevărurile pentru a ajunge la Dumnezeu Tatăl, Duhul Sfânt va face prin el ce am făcut Eu pe pământ şi chiar mai multe". Sfântul a trecut la cele veşnice la vârsta de 97 de ani.