Nea Ilie Tălmaciu, din Ştefăneşti- Argeş, bate acuşi 70 de ani şi de zece face afaceri din vicii. La opt fix, ia colacul Daciei Break în mână şi pleacă iute la câmp. Din august şi până târziu, în octombrie, când e aproape să dea prima ninsoare, împreună cu ajutoarele culeg tutunul, frunză cu frunză, până rămâne un harag lung de peste 2 metri.

"Cam până la 11.00 se face culesul, vreo trei ore, că după aia se înmoaie frunza de la soare. Îl culeg ca la carte. În fiecare zi strângem cam 2 tone de frunză verde şi o ducem cu maşina să o pregătim pentru uscare. Anul ăsta a fost bine, că am avut multă ploaie, iar tutunului îi trebuie apă din belşug", explică Ilie Tălmaciu, inginer agronom, fost şef de CAP, "tânăr pensionar" şi "capul răutăţilor pe plantaţia cu tutun".

"Virginia scoate fum şi cam atât"

Pe două hectare ale lui şi pe încă pe două ale unui asociat, inginerul Tălmaciul a pus Burley, soi din care se fac ţigările mai scumpe. Şi pentru că i-a mers destul de bine, la anul e hotărât să se întindă cu tutunul pe 10 hectare.

"Am cultivat şi roşii, dar acolo sunt mai supărat, nu mi-au dat subvenţia. Am şi porumb, vreo două hectare, dar pentru mine, că nu merită să pun mult. De la anul mă bag pe tutun. Din vânzarea lui către parteneri, scoţi banii pe lucrări şi ce mai plătim noi, dar ne rămâne subvenţia, vreo 15.000 de lei la hectar. La grâu, de exemplu, cu arătura şi restul lucrărilor te duci pe la vreo 1.600 de lei şi scoţi 1.700, nu ieşi cu nimic", compară Tălmaciu.

Deşi n-a pufăit în viaţa lui vreo ţigară, fostul şef de CAP e specialist în soiurile de tutun. Soiul lui n-ar ajunge niciodată Carpaţi, de exemplu. "Ăla se făcea din Virginia, un soi foarte productiv. Iese mult la hectar, dar scoate fum şi cam atât", spune agricultorul.

Nea Ilie îl creşte, italienii îl bagă în pachet

La stradă, cam la un kilometru de la intrarea în Ştefăneşti, sunt "uzinele" de uscare a tutunului. De cum intri pe poartă miroase uşor a tutungerie din vremurile comuniste. Sub un şopron lung de vreo 30 de metri, patru tineri lucrează de zor la maşina de înşirat. Iau câte un mănunchi de frunze galbene, le pun pe o sfoară lungă şi învârt două bucăţi de fier beton montate pe un banc. Iese un fel de împletitură, o legătură de tutun gata de pus la uscat, lângă celelalte.

"Mi-ar trebui o maşină de cusut. Este una specială, aia ai pus frunza şi o coase imediat. Costă vreo 15.000 de lei, iar dacă merge bine anul ăsta, cumpăr una", mărturiseşte planul de investiţie Tălmaciu. Două luni de zile nu clinteşte nimeni tutunul, trebuie să se usuce bine. Din 7 kilograme de plantă verde, iese un kilogram uscat. Exact atunci "apar italienii cu TIR-ul" să ia marfa.

Trabucul de Ştefăneşti

Pe lângă TIR-urile italienilor, mai are clienţi şi vreo doi-trei vecini din sat: "Mai sunt unii mai săraci care nu au bani de ţigări pe criza asta şi le dau gratis să-şi facă din foi, să fumeze ca Fidel Castro". La un calcul în mare, din ochi, Ilie Tălmaciu spune că oricine ar putea să facă o plantaţie de tutun.

"C-un 20 de milioane pe hectar te descuri. Trebuie să fii atent să-i dai de mâncare. Eu le bag îngrăşăminte ecologice – bălegar de pasăre şi de porc. Şi le mai bag câte o fiolă să le ud ", explică inginerul.

Cel mai mare duşman al plantei de tutun e păduchele. "Trips se cheamă. Dar eu îl aranjez imediat. Am o plantă, vetricea, cea mai amară dintre toate. O pun la macerat în nişte bazine cam o săptămână şi apoi ud cu ea. Nu mai e nici mama păduchelui", împărtăşeşte secretul Tălmaciu.

Inginerul dă şi sfaturi pentru cei care vor să se apuce de cultivat tutun, singura condiţie, să fie ascultat: "În agricultură nu-i ca la fotbal, toată lumea dă indicaţii şi îşi dă cu părerea".

AGRICULTURĂ

Unde se cultivă cel mai bine planta fumătorilor

Anul trecut, producţia de tutun s-a ridicat la aproximativ 3.000 de tone, iar suprafaţa cultivată a fost circa 1.600 de hectare. Necesarul de tutun pentru procesatorii români este unul cu mult mai mare. Aceştia ar avea nevoie de 30.000 de tone, ceea ce înseamnă că numai anul trecut au importat 27.000 de tone. Zonele preferate sunt cele din Africa sau Asia.

Potrivit reprezentanţilor Ministerului Agriculturii, tutunul produs în România se ridică la standardele internaţionale. În ţara noastră, zonele cele mai bune pentru soiul Burley, considerat superior, sunt Satu-Mare, Mureş, Bistriţa, Alba-Iulia, Cluj, sudul ţării şi zona Mol dovei.

În ceea ce priveşte Virginia, un soi foarte productiv, însă de o mai slabă calitate, acesta se poate cultiva în special în zona Doljului. Printre ţările cu cele mai mari suprafeţe cultivate cu tutun se află China, cu peste 1,5 milioane de hectare, India, cu aproape 500.000 de hectare, şi Statele Unite cu 170.000 de hectare. În ceea ce priveşte fumătorii, statistica arată că cei mai mulţi sunt în China, Rusia, Statele Unite, dar şi în Europa. Tot aici sunt înregistraţi şi cei mai mulţi bolnavi de cancer pulmonar şi afecţiuni cardiace.