Zilele astea au loc alegeri parlamentare în Germania. Dreapta germană horcăie. Social-democrații dau semne din ce în ce mai clare că vor câștiga scrutinul, propulsați de un carismatic Olaf Scholz, liderul acestora. Domnia Angelei Merkel este pe cale să apună.

Ce se întâmplă zilele astea în România are de-a face cu deznodământul alegerilor din Germania, inima Imperiului care bate, bate, bate...

De mai puțin de o lună, ce să vezi? Mare belea mare. Spre disperarea tefeleilor și a trotinetiștilor, mari doritori de Securistan și de pesediști fripți la grătar, puterea ascunsă din România, cea care de fapt ia deciziile în această republică bananieră, a tras pe dreapta USR PLUS with extreme prejudice și dintr-o dată cochetează cu ideea unui guvern minoritar PSD, susținut pe șestache de PSD.

The horror. The horror. Groaznic. De neconceput. Tefeleii se zvîrcolesc în chinuri. O mișcare cutremurător de oripilantă pentru naturelul simțitor al trotinetiștilor de pe malurile Dîmboviței. Dar care dintr-o dată face foarte mult sens dacă arunci măcar un ochi la ce se întâmplă în Germania.

Vin social-democrații la putere în inima Imperiului? Înseamnă că minionii locali de aceeași coloratură ideologică din gubernia România trebuie să aibă și ei loc măcar pe un colț de scaun, să facă parte chiar și tangențial din gestionarea puterii. Nu se poate să avem social-democrați în miezul Imperiului, dar în gubernie să rămînă tot ăia nasoi, care au pierdut deja puterea în Trantor.

Deci simplu. Să plece unii. Să vie alții. Să plece useriștii cu iz francofon, căci oricum Macron e și el în degringoladă la el în țară și nu mai reușește să proiectele putere la nivel imperial. Să vină pesediștii care sînt de aceeași coloratură cu SPD-ul german.

Cum era aia cu ciuma roșie? Hai, bre, fim serioși. Ce, dom’le, nu mai știți de glumă? Iaca niște vorbe proaste scăpate la beție. Eram și noi la putere și ne intoxicasem cu substanțe. Dar de fapt nu vorbeam serios.

De fapt ei nu sînt ciuma roșie, ci un aliat necesar, serios, responsabil, mînat de cele mai nobile idealuri europene, care musai trebuie să ne ajute să asigurăm stabilitatea statală, interesul național, de-alea grele, transatlantice și geostrategice, fix la fel ca în Germania, unde de cînd lumea și pămîntul se tot guvernează cu o mare coaliție transideologică îndre populari (CDU) și social-democrați (SPD).

Ce avem noi aici? Simplu. Un alt semn al faptului că România nu e nici țară, nici democrație. E pur și simplu o biată cocoșată scîrbavnică gubernie care se dă după cum bate vîntul, după cine e mai tare în inima Imperiului.

Cît timp au fost popularii la putere în Germania, pesediștii au fost demonizați cu mare zgomot și cu exces de atribute de înfierare. Mafioți penali kaghebiști care merită să fie șterși politic de pe fața pămîntului. Niște nenorociți, niște trădători. La pușcherie cu ei.

Nici mai mult nici mai puțin decît înșuși distinsul nostru președinte german spunea asta. Marele nostru guvernator solemn, reprezentantul Imperiului în gubernia România, declara direct, să audă tot mapamondul, inclusiv draga de Angela: să nu aud de PSD.

Iete că Angela devine încet încet istorie. Pas cu pas. Și atunci, dintr-o dată, s-au schimbat lucrurile. S-a modificat schimbarea. Gauleiterul nostru bățos și-a înghițit cuvintele de ocară și acuma ține la mare cinste ciuma roșie. Cum vin la putere social-democrații în Germania, cum dintr-o dată trecutul capătă geometrie variabilă, uităm toate înfierările de discurs nazist, căci să nu uităm că termenul de "ciuma roșie" vine direct din instrumentarul discursiv al lui Goebbels, și dintr-o dată pesediștii devin frecventabili.

Doamne, ce mă bucur. Doamne, cît vă meritați soarta. Doamne, ce bine e să suportați consecințele prostiei și naivității. Nu uitați: românii merită tot ce e mai bun. Să fie păcăliți înșelați prostiți pe față. Considerați o bicisnică pleavă, o carne de tun ieftină care poate fi manipulată la nesfîrșit, precum plastilina aia cu damf de chimicale pe care o mîncam noi cu nesaț la grădiniță, sub privirile admiratoare ale lu’ tovarășa educatoare.

Deci nu uitați. O să fie bine. Mereu o să fie bine. Șefu are întotdeauna dreptate. Trecutul se schimbă de la o clipă la alta, în funcție de interesele politice ale momentului. Dușmanii de ieri, aliații de azi. Ciuma roșie e bună. War is peace. Freedom is slavery. Ignorance is truth.

Și încă o chestie, că era să uit. Covidul, pînă nu trece congresul PNL, pur și simplu nu există. Ca să poată domnii grofi să-și organizeze petrecerea cu sala plină, cu cinci mii de nuntași. Imediat cum trece congresul, însă, gata! schimbăm foaia. Pac Covidul țîșnește din tufiș, ne mușcă de nas și dintr-o dată o să fie cea mai gravă criză posibilă.

Delir dezastru morți propagandă grafice cu jde miliarde de cazuri comunicate isterice de presă restricții măști și cînd înotați pe sub apă copiii trimiși înapoi acasă la coteț să facă școala online, dă-i încolo de copiii, nu ei contează, doar miliția contează, să ne spună că e criză și că trebuie să oprim din nou viața două trei patru șase luni căci e cea mai groaznică criză.

Criză? Covid? Hai sictir. N-o să vă mai creadă nici dracu, milițienilor. Dar nu contează. Tot o să băgați din nou toată țara la coteț. Dictatură de cea mai bună calitate. Pe față. Pur și simplu pe față.

Nici o problemă. Nu-i nimic. Asta vrem, de asta avem parte. Asta merităm. Nu uitați: românii merită tot ce e mai bun.

 

Ghinion.