Armenia, care ocupă de aproape 20 de ani un teritoriu al Azerbaidjanului, a adăugat la sfârşit de săptămână un nou atac seriei deja existente, deschizând focul asupra unor sate azere. Acest atac a generat un contra-atac amplu al Azerbaidjanului, pentru a-şi elibera teritoriile aflate sub ocupaţie.

Când scriu acest articol, luptele continuă între cele două ţări, însă ar fi greşit să credem că acest conflict este doar o problemă între administraţiile de la Baku şi de la Erevan. Dacă Rusia nu ar susţine Erevanul, cu siguranţă că nu ar fi posibil ca Armenia, cea mai săracă ţară din zonă, să ocupe un teritoriu al Azerbaidjanului, să îşi menţină controlul o perioadă atât de lungă de timp şi să lanseze permanent atacuri.

Trebuie amintit faptul că nu doar Rusia, ci şi alte ţări, precum SUA sau Franţa, se implică în problemă alături de Armenia, prin intermediul lobby-ului armean din aceste state. Ciudat este faptul că aceste trei ţări care se află în spatele Erevanului - Rusia, SUA şi Franţa - sunt co-preşedinte ale Grupului de la Minsk, creat în 1992 sub egida OSCE, pentru a soluţiona conflictul.

De aici reiese clar de ce nu a fost soluţionată de 28 de ani problema, de ce se închid ochii la ocupaţia de către Armenia a unui teritoriu azer. Chiar ţările care conduc procesul de soluţionare sprijină una dintre părţi.

De fapt, această situaţie arată că platforma numită Grupul de la Minsk nu va avea nicio contribuţie la soluţionarea justă a conflictului din Nagorno-Karabah şi nici la încetarea ocupaţiei armene. Deşi este la rândul său membru al acestui grup, Turcia face eforturi diplomatice pentru ca Azerbaidjanul să nu rămână singur. Turcia vede însă că, pe lângă canalele diplomatice, Azerbaidjanul are nevoie de un echilibru de forţe în faţa unei Armenii sprijinită de atât de multe ţări. În acest context, ministerul turc de Externe şi-a exprimat sprijinul pentru Azerbaidjan, arătând că "Susţinerea Turciei pentru Azerbaidjan este deplină. Vom fi alături de Azerbaidjan, oricum îşi doreşte".

Acest ajutor determinat al Turciei a fost foarte important în momentul în care Azerbaidjanul a trecut la acţiune pentru a-şi elibera teritoriile aflate sub ocupaţie, după atacul Armeniei. Politicile duplicitare ale Rusiei şi Statelor Unite au împiedicat până acum Azerbaidjanul să acţioneze eficient împotriva nedreptăţilor care i-au fost făcute. Atât administraţia de la Moscova, cât şi cea de la Washington afirmă pe de o parte că vor să îşi dezvolte bunele relaţii cu Baku, iar pe de altă parte, continuă să sprijine politica de ocupaţie a Armeniei.

Trebuie spus că acest impas în care se află Azerbaidjanul nu este cauzat doar de Rusia şi de SUA. O altă ţară influentă din regiune, Iranul, este apropiată de Erevan în conflictul dintre Azerbaidjan şi Armenia, din cauza unor temeri. Un eventual sprijin acordat de către administraţia de la Teheran Azerbaidjanului, care urmăreşte să îşi elibereze teritoriul aflat sub ocupaţie, ar reprezenta o oportunitate bună pentru Iranul aflat sub presiuni internaţionale de a-şi îmbunătăţi relaţiile cu Baku. Însă Iranul, care preferă să acţioneze în tandem cu Rusia în privinţa problemelor regionale, trebuie să îşi depăşească temerile de a vedea Turcia drept un element de ameninţare pentru a putea face un asemenea pas.

Poate că administraţia de la Teheran trebuie să îşi pună următoarea întrebare: Care este motivul care a împins două ţări aflate într-o competiţie regională şi globală, precum SUA şi Rusia, să se poziţioneze în spatele Armeniei?

Presa din vest a început să publice articole care îl vizează pe preşedintele Erdoğan, din cauza sprijinului just al Turciei pentru Azerbaidjan. Presa vestică nu s-a sesizat când a fost încălcat făţiş dreptul internaţional, însă organizează o nouă campanie de denigrare la adresa Turciei, care respectă legislaţia internaţională.

Este obligaţia fiecărui cetăţean al Turciei să stea departe de declaraţiile care servesc această campanie de denigrare şi să se opună oricărui fel de atacuri care vizează ţara noastră.

SURSA

Traducere: RADOR