Turismul în România şi Ungaria: "Decalajul este de 15 ani"

Turismul în România şi Ungaria: "Decalajul este de 15 ani"

Cum a ajuns Budapesta o destinaţie mult mai populară decât Bucureştiul? O profesoară de la Facultatea de Turism din Budapesta spune că răspunsul trebuie căutat în comunism, unde, crede dânsa, România a pierdut 15 ani faţă de Ungaria. Ani de deschidere spre vest, ani de învăţare, inclusiv în materie de turism.

Născută în România, Adrienne Krizsevszky arată că, în turism, nu este loc de provincialisme, ci de o strategie unitară, pe termen lung. "Mulţi nu îşi dau seama că întâi trebuie să investeşti masiv, apoi să aştepţi profit", spune specialista în turism.

O altă prioritate pentru un turism de calitate este dezvoltarea de strategii pentru a atrage turişti tineri. "Turiştii trebuie atraşi de la o vârstă fragedă. Când ai fost într-o excursie ca elev şi ţi-a plăcut, vei merge şi cu iubita, apoi mergi cu copiii şi te mai duci o dată şi la bătrâneţe, curios despre cum s-au schimbat locurile care te-am vrăjit cândva".

Vara, Budapesta transformă căminele studenţeşti în unităţi turistice, numai bune pentru a primi tineri dornici de aventură la preţuri acceptabile. Adrienne Krizsevszky crede că, dacă Budapesta reuşeşte să se facă plăcută acestor tineri, ei vor reveni peste ani, când vor cheltui mai mulţi bani în capitala maghiară. "Acum stau în cămine, poate că pe viitor vor sta la Inter sau Hilton". Comunismul românesc şi comunismul maghiar. Cum au influenţat cele două tipuri de regim turismul de astăzi? Adrienne Krizsevszky: Când am venit în Ungaria, România trăia sub dictatură teribilă, familia mea rămasă în ţară a îndurat-o. O dictatură care a început în '76-'77, odată cu paranoia lui Ceauşescu. Un exemplu: în Ungaria, nu am avut niciodată alimente raţionalizate, cu cartele. Nimic, asta nu se cunoştea. În România, s-a tot restrâns.

Ne puteți urmări și pe Google News

Spuneţi că regimul comunist maghiar a fost mult mai deschis. Cum s-a simţit aceasta în turism? La fiecare trei ani, un maghiar avea dreptul la o călătorie în afara statelor socialiste. Apoi, la fiecare doi ani. Apoi, în fiecare an, cu grup organizat. Influenţele din Occident au pătruns mult mai repede. Totodată, maghiari au deprins şi un soi de know-how, inclusiv turistic, care avea să se simtă mai târziu, după '90. Facultatea de turism există de 35 de ani. Ca facultate independentă, deoarece turism se făcea de ceva vreme. În 1965, s-a construit primul hotel capitalist la Budapesta. Atunci a fost o imensă deschidere spre turism, era primul hotel construit pe malul Dunării, astăzi hotelul Marriott. Ţin minte că, în comunism, erau şi curse Pan Am spre Budapesta.

Putem vorbi de un decalaj care se menţine şi acum? Degeaba îi spunem unui ţăran din Maramureş cum să cureţe, să dezinfecteze. Nu e vina lui, deoarece nu a văzut în altă parte cum se face. Nici el, nici familia lui. Problema există şi în Ungaria, însă este mult mai puţin deranjantă decât în România. Maghiarii, având şansa să mai călătorească, au văzut aceste lucruri în vest. Cred că acest decalaj este de 15 ani, iar el se reflectă puternic şi în forma de a face turism.

Decalajul se reflectă şi în comportamentul turiştilor? Să vă ofer un exemplu! Ca să produci un bufet frumos, trebuie să te gândeşti să nu fie nici prea puţin, nici risipă. Eu lucrez cu turişti britanici, germani şi românia. Nici nu vă puteţi închipui ce se întâmplă cu grupurile de turişti români. Nu toate, dar cele mai multe. Când un grup românesc intră (într-un salon în care se serveşte în stil bufet suedez) totul dispare, îşi pun grămadă în farfurie, chiar dacă nu vor consuma tot. Se întâmplă chiar ca la unii să nu le ajungă. Nu ştiu să mănânce de la un bufet. Zece ani şi o să ştie. La un bufet iei o farfurie, îţi pui ceva, apoi te duci iar. Dar educaţia asta vine cu timpul, nu există un prospect. Mai sunt altfel de exemple: nu trânteşti uşile la hotel, nu vorbeşti tare pe coridor. Vor dispărea şi ele, peste 10-15 ani.

Aţi observat anumite derapaje în modul de a face turism în ţările post-comuniste? La Bejing, nu se vede sărăcia, totul e foarte arătos. Dar în toate ţările post-comuniste se vede sărăcia şi există foarte multe abordări provincialiste ale turismului. Dacă cineva este provincialist înseamnă că lipsa banilor determină calitatea serviciilor. Probabil aceeaşi poveste o găsim şi în România, Ucraina, Moldova, Bulgaria etc.   Budapesta şi Bucureşti. Sunt aceste oraşe destinaţii potrivite pentru city break? Bucureştiul este un oraş nespus de frumos, chiar dacă pentru locuitorii lui nu pare. E o experineţă interesantă pentru un turist. Un peisaj cosmopolit, unde caracteristica orientală, balcanică, este îmbinată cu influenţa vestului. Găseşti influenţe fanariote, evreieşti, dar şi occidentale într-un singur oraş. Poţi merge la un profiterol la Hanul lui Manuc, poţi merge la Operă, la un concert, dar Bucureştiul nu se poate vinde singur. Turistul soseşte la Bucureşti, vede oraşul, dar e nevoie şi de o excursie la Braşov, Sinaia, Sighişoara. Sau o combinaţie cu atracţiile din Moldova. Budapesta reuşeşte să fie o destinaţie de city-break? Dacă Bucureştiul nu se poate vinde de unul singur, Budapesta are această şansă, fie că vorbim de city break sau o excursie puţin mai lungă. Pentru city break la Bucureşti este nevoie, în primul rând, de mai multe curse low cost. Astfel,  oraşul ar fi mult mai accesibil străinilor. Budapesta are şi avantajul apropierii de Germania, Austria, Slovacia. Pot veni turişti din toate părţile. Au hoteluri, băi termale, sunt 123 de izvoare în Budapesta. În plus, sunt numeroase concerte şi evenimente pentru tineri.

Orientarea spre tineri. De ce o consideraţi atât de importantă? În timpul verii, căminele devin unităţi turistice. Turiştii stau aici ca într-un hostel. Sunt camere de două persoane, de patru. Camerele au baie, au bucătărie la fiecare etaj. Sunt modeste, faţă de un hotel, dar tinerii nici nu au nevoie de mai mult. Avem festivalul de la Sziget. În august, 420.000 de oameni, cei mai mulţi tineri, vin la Budapesta pentru festival. Ei nu stau la Inter sau Hilton. Dar mai trec câţiva ani şi o să revină. Turistul trebuie atras de la o vârstă fragedă. Când ai fost într-o excursie ca elev şi ţi-a plăcut, vei merge şi cu iubita, apoi mergi cu copiii şi te mai duci şi la bătrâneţe. În turism, este esenţial să ai călători care se reîntorc, repeateri. Iţi formezi o clientelă. De ce ar mai avea nevoie turismul din Budapesta şi din Ungaria? Numărul de turişti nu este mic, dar suma cheltuită este mică, în comparaţie cu alte ţări. Încă nu avem suficiente capete luminate, care să reuşească să ofere turiştilor toate acele lucruri care li se oferă în statele dezvoltate turistic. Ca să produci 10% din produsul intern brut al Ungariei ai nevoie de multe capete luminate. Şi cred că ar trebui să se investească mult mai mult în educaţie, ca să producem şi mai mult. Pentru că se poate, potenţial există. Un exemplu: Ungaria are foarte multe izvoare termale. Casele de asigurare din Scandinavia plătesc o parte din tratamentul balnear al celor în vârstă. Am putea atrage mai mulţi astfel de turişti aici. Şi apoi, să îi convingem să revină.

Cum? Aceasta se poate face printr-o manipulare verbală. Când te uiţi la Opera de Stat din Budapesta, pe acoperiş sunt statui. Ordinea în care comunici numele acestora nu este indiferentă. Nu spui că "sus, puteţi vedea statuile lui Ceaikovski, Bach, Mozart". Aici, foloseşti manipularea verbală şi dai muzicalitate numelor. Astfel, toată lumea ştie că regele neîncoronat al operei este Verdi. Astfel încât începi aşa: "Verdi, Wagner" apoi devii mai alert "Donizetti, Rossini", apoi cobori din nou "Bach, Beethoven", iar apoi plusezi cu "Mozart, Monteverdi". Ca într-o piesă elegantă. Niciodată nu o să spui "faţadele acestea cad şi nimeni nu le reface". Trebuie să spui amănunte de genul: "Vedeţi acele decoraţiuni din jurul ferestrelor? Ele reprezintă 20% din costurile totale ale clădirii, fiind opera ....". Iar "cu plăcere" este cel mai mare domn din lume. Aceste lucruri se pot învăţa la o facultate de turism.

Cât de importantă este cultivarea acestei impresii pozitive? Foarte. Părerea pozitivă despre un oraş şi despre o ţară se poate răspândi de la un individ la aproximativ 30 de oameni (prieteni, familie). Părerea negativă se răspândeşte la 200 de persoane. În plus, părerea negativă dăinuie mai mult decât cea pozitivă.

Clasa politică maghiară are încredere în turism, ca domeniu de dezvoltare economică? Avem hoteluri de renume la Budapesta. Novotel, Four Seasons, Kempinsky, Hilton, Mercur, Boscolo, Marriott, Intercontinental au unităţi aici. Problema infrastructurii turistice se rezolvă destul de bine. Poate nu o să credeţi, dar situaţia toaletelor din oraşe contează enorm.

Din păcate, puţini dintre politicieni înţeleg potenţialul turistic. Cei mai mulţi nu au idee de turism. Verbal, turismul e considerat o industrie care te scoate din criză. Dar, ceea ce nu se spune, dar este singura cale spre succes este că, în turism, trebuie să investeşti serios înainte şi apoi să profiţi.

Aveţi un exemplu? Austria. Nu cu Viena, ci cu zonele muntoase. Intraţi pe internet şi vedeţi cum arătau. Nu era fost nimic. Oamenii trăiau cu oile şi cu vitele pe deal şi pe munte. Acum, peste tot sunt pensiuni impecabile, sunt poteci marcate. La fiecare 5-10 kilometri, sunt locuri unde poţi bea lapte, poţi  manca o bucată de cascaval, ceva specific. Cărarea o fac eu, statul, şi eu îl conduc spre ce vreau eu. Şi asa ajut oamenii de pe munte, localnicii. Sus, pe deal, dacă nu vrei să stai numai cu turmele, trebuie să înveţi să oferi. Să pui peste tot flori, să îţi înfrumuseţezi casa şi să o ţii mereu curată.