Desigur, Muammar al-Gaddafi era un tiran corupt și sângeros, dar manevrele occidentale care au dus la răsturnarea sa încă mai dau roade otrăvite la mai bine de 8 ani de la moartea dictatorului.

Și nu e vorba numai de războiul civil care pustiește această țară, ci de pericolul ca acest conflict să se extindă în Marea Mediterană. Anunțul făcut de sultanul turc Erdogan că țara sa va ajuta guvernul de la Tripoli în conflictul cu generalul rebel Khalifa Haftar a stârnit furie la Atena. Pe bună dreptate.

Fără să țină cont de drepturile Ciprului și ale Greciei, Erdogan a anunțat că Turcia și Libia vor desfășura operațiuni comune de explorare a zăcămintelor de gaze naturale și petrol în zonele economice exclusive pe care le-au stabilit. Turcia și Libia au stabilit o linie de delimitare a Zonei Economice Exclusive (ZEE) de 18,6 mile nautice între cele două țări.

Cipru și Grecia, în special, au acuzat Turcia de încălcarea zenelor lor economice exclusive, dar și alte țări (precum Israelul) consideră că drepturile lor sunt călcate în picioare. Ca urmare, Atena anunță că va „bloca navele turcești” care se îndreaptă spre Libia.

Situația este cu atât mai gravă, cu cât Erdogan este exact tipul de aventurier care poate arunca pacea mondială în aer. Dată fiind calitatea Turciei de țară membră NATO (calitate din ce în ce mai formală, de altfel) e greu de presupus că Alianța Nord-Atlantică va interveni pentru a-l pune pe Erdogan la punct.

La rândul ei, Uniunea Europeană nu prea pare în stare să ajute Grecia, pentru că Erdogan poate oricând să lase milioanele de imigranți din țara sa să-și continue drumul spre Occident. Chiar dacă nu se va ajunge la înfruntări între forțele armate turcești și grecești, este puțin probabil că deteriorarea situației poate fi oprită.

Mass-media turcă și greacă raportează că șeful marinei pro-Haftar, Generalul-major Faraj al-Mahdawi, a amenințat, de asemenea, cu „scufundarea oricăror nave de cercetare turcești” care sosesc pe coasta Libiei, cu referire la explorarea petrolului și a gazelor.

Mai mult, într-o declarație către Al-Arabiya, al-Mahdawi a anunțat că „există o coordonare între Grecia și Libia pentru a monitoriza circulația navelor turce pentru petrol sau accesul în porturile din vestul Libiei pentru a livra arme milițiilor (pro-guvernamentale n.r.), în special în portul Misurata”.

Sprijinit din umbră de Rusia, Franța și, se pare, și de CIA, generalul Khalifa Haftar, lordul războiului din Benghazi, e din în ce mai hotărât să răstoarne Guvernul acordului național (GNA) susținut de ONU. "A sosit ora zero pentru atacul total așteptat de fiecare libian onest", ar fi declarat, potrivit Al Jazeera, Khalifa Haftar.

„Astăzi, anunțăm bătălia decisivă și înaintarea spre inima Capitalei pentru a o elibera”. În urmă cu opt luni, Haftar a lansat un asediu asupra capitalei Tripoli, dar avansarea trupelor sale a fost blocată în ultimele luni de presiunile internaționale și sprijinul puternic primit din exterior de Guvernul acordului național (NA).

Turcia a fost cel mai apropiat susținător militar al guvernului de la Tripoli, chiar și înainte de semnarea controversatului acord, și a furnizat arme grele pentru respingerea atacului lui Haftar.