În total, 500 de militari turci vor fi dislocați în Kosovo, ca parte a KFOR. Erdogan a investit în Balcani multe visuri neo-otomane. Primele trupe turcești de comando au sosit în Kosovo, în urma unui apel al NATO, pentru a ajuta la restabilirea calmului între populația sârbă și cea albaneză. 

Ministerul turc al Apărării a dat publicității o înregistrare video cu decolarea unei aeronave militare care transporta trupele de comando de la Comandamentul Brigăzii Mecanizate 65 de Infanterie, scrie publicația din Grecia, Naftemporiki.

Potrivit unui oficial al Ministerului turc al Apărării, în total de 500 de militari turci vor fi dislocați în Kosovo, ca parte a KFOR, forța militară internațională a Alianței Nord-Atlantice, care este responsabilă de menținerea păcii în regiune. Trupele turcești de comando se vor instala la baza „Sultan Murat” din Prizren, în partea de sud-vest a Kosovo. Baza se află la mare distanță de zona de tensiune, dar Ankara are nevoie în acest moment să transmită un mesaj al prezenței sale într-o regiune care nu a uitat niciodată că are legături profunde cu Turcia.

Turcia a fost a doua țară care a recunoscut independența unilaterală a Kosovo, în 2008. Erdogan chiar a anunțat atunci că Turcia „lucrează pentru a crește numărul de țări care recunosc Kosovo”.

Situația din Kosovo rămâne tensionată

Situația din zonele sârbe din nordul Kosovo rămâne tensionată. Și în timp ce diplomația încearcă să găsească o modalitate de a opri o eventuală escaladare între Serbia și Kosovo, președintele turc reales, Recep Tayyip Erdogan, pare să fi găsit o altă ocazie de aur pentru a crește importanța rolului internațional al Ankarei în ochii Occidentului, mai ales.

În comunicatul Ministerului turc al Apărării, Ankara vorbește despre tensiuni care vizează localitățile cu majoritate sârbă și subliniază necesitatea ca toate părțile să dea dovadă de moderație „în statul frate și prieten Kosovo”. Cuvintele nu sunt alese deloc la întâmplare întrucât vor să transmită un mesaj foarte clar de apropiere față de Pristina și populația locală și, de asemenea, confirmă interesul Turciei pentru Balcani, care aparent ieșiseră de pe agenda lui Recep Tayyip Erdogan în ultima vreme.

„Jocul” balcanic

Chiar dacă guvernul turc și-a concentrat atenția în ultimii ani spre alte zone – din Siria până în Libia și din estul Mediteranei până la Marea Neagră, asta nu înseamnă că Ankara a uitat de „jocul” din Balcani: o regiune în care Erdogan a investit multe visuri neo-otomane în trecut, pentru a ajunge în inima Europei și a-și asigura propriile interese.

Bazându-se pe trecutul otoman, pe comunitatea de credință și pe infiltrarea economică și politică, Turcia și-a trasat de ani de zile un spațiu central în Balcani. Scopul Ankarei este de a consolida comunitățile musulmane locale. Iar acest obiectiv a fost pus în aplicare nu numai prin dezvoltarea relațiilor culturale și religioase, ci și a relațiilor politice și economice cu toate țările din partea de vest a peninsulei (Serbia, Bosnia și Herțegovina, Muntenegru, Kosovo, Albania, Macedonia de Nord).

Tranzacțiile comerciale ale Turciei cu Balcanii de Vest sunt în creștere, exporturile Ankarei către aceste șase țări depășind 4 miliarde de dolari, iar importurile ajungând la 700 de milioane de euro. Ankara consolidează, de asemenea, cooperarea în domeniul apărării cu aceste țări, prin vânzarea aflată în discuție a dronelor Bayraktar către Serbia, Albania și România. Pentru Turcia, Balcanii reprezintă o „Europă prietenă”, constituind poarta necesară către piețele Uniunii Europene și o zonă de infiltrare culturală și interacțiune militară.

Panturcismul

După cum scrie rețeaua „Balkan Gossip”, „Ankara acționează din perspectiva și pe baza ideologiei panturcismului sau a unui neo-otomanism în concepția căruia Balcanii sunt o sferă de influență a Ankarei”.

Astăzi, Turcia își extinde influența în Balcani și prin intermediul organizațiilor umanitare. Aproape 20% din bugetul TIKA (Agenția Turcă de Cooperare și Coordonare), este direcționat către Balcanii de Vest. Fundația „Yunus Emre” promovează limba turcă, o limbă care, de exemplu, în Kosovo, deja concurează cu engleza. Fundația Maarif este de asemenea reprezentată pe scară largă în zona fostei Iugoslavii, în timp ce „Diyanet” activează în Balcani prin așa-numita „diplomație religioasă”, finanțând construcția de moschei, activități editoriale și de publicare a literaturii islamice în bosniacă, bulgară și albaneză.

În ceea ce privește amintirea stăpânirii otomane, turcii folosesc eficient instrumente moderne de „soft power” – precum serialele de televiziune – în lupta împotriva „prejudecăților laice”, pentru a îmbunătăți imaginea Turciei în ochii populației locale și a rescrie câteva pagini de istorie.

Mai mult, în ciuda vechilor sentimente anti-turcești larg răspândite în Serbia, Erdogan a reușit să construiască un model realist de cooperare și cu Belgradul: Serbia este astăzi cel mai mare partener comercial al Ankarei. Turcia a devenit și prima țară care a deschis un consulat în Novi Pazar, în vechiul district Sandžak. Erdogan a fost chiar declarat cetăţean de onoare al orașului Novi Pazar, iar locuitorii l-au proclamat „Sultanul Erdogan!”.

Influența turcă este de asemenea puternică în Bosnia-Herțegovina, din nou cu ajutorul cooperării religioase și culturale, prin festivaluri dedicate dervișilor turci care au contribuit la islamizarea bosniacilor. Pe frontul militar, produsele complexului militar-industrial turcesc cuceresc piața balcanică, în special piața albaneză, Kosovo, dar și Bulgaria, Muntenegru și Macedonia de Nord. (Traducerea: Carolina Ciulu/Rador).