Mai mult de 150 de jurnalişti arestaţi fără motiv, aşa stau lucrurile în Turcia. Este suficient să scrii ceva împotriva guvernului pentru a sta luni de zile la închisoare. Iar situaţia are mari şanse să se înrăutăţească dramatic deoarece cu ocazia acelui referendum s-a înţeles că Sultanul începe să piardă din consens şi că pentru a rămâne la putere va fi obligat să devină tot mai dur apelând la uzul de forţă.
Un referendum crucial, plin de fraude, cu o arestare a unui jurnalist străin, italian, ne-a făcut pe toţi să înţelegem cum a reuşit Erdogan să plaseze Turcia de partea ''răilor''. De partea ţărilor în care libertăţile civile şi de expresie sunt negate, făcând să sufere milioane de persoane, cu unicul obiectiv, acela de a menţine la putere un om şi clanul său.
''Turcia a devenit cea mai mare închisoare din lume'' . Îndrăneşte să scrie ONG-ul ''Reporter sans frontieres''. Mai mult de 150 de jurnalişti în închisoare şi mii de demiteri de la o zi la alta, fără motiv, fără speranţa de a mai fi angajaţi de cineva.
''Lovitura de stat a fost folosită de Erdogan pentru a elimina toţi duşmanii săi, apropiaţi sau îndepărtaţi, şi pentru a scăpa de oricine ar putea combate retorica sa'', povesteşte o jurnalistă a Hurryet care nu doreşte să-i fie citat numele de teama repercusiunilor. ''Cuvântul cheie este <terorist>. În Turcia, terorist este oricine deranjează puterea: militanţii de stânga, câţiva ecologişti, curzii, jurnaliştii care ies din cuvântul guvernului. Toţi sunt terorişti sau prieteni ai teroriştilor. Un motiv suficient, în această perioadă de lege marţială, pentru a fi aruncaţi în închisoare fără nicio acuzaţie precisă şi fără limită de timp.
Clima de teroare este din ce în ce mai apăsătoare în Turcia
''Semănăm pe zi ce trece cu Rusia şi China unde jurnaliştii sunt ori sclavi, ori morţi'', continuă jurnalista din Turcia. Cenzura asupra ziarelor a atins nivele nemaivăzute până acum, până la punctul că navigând pe Internet fără un VPN (Virtual private network), s-ar putea să ai impresia că trăieşti într-o ţară paradisiacă. Si, dimpotrivă, Turcia lui Erdogan este o ţară unde e suficient un Tweet împotriva guvernului pentrru a sta luni de zile în închisoare.
Jurnaliştii străini încep să fie urmăriţi dacă ies din marile oraşe. Fiecare contact al lor este ţinut sub observaţie, colaboratorii turci dacă îi ajută riscă arestarea şi chiar viaţa. ''Ridicând tonurile propagandei naţionaliste în interiorul şi exteriorul ţării, Erdogan nu poate tolera ca un ziar străin să poată oferi o versiune diferită de realitate şi o caracterizează drept ''coruptă şi rău intenţionată''.
Repetând, aşa cum se petrece în toate dictaturile din lume, retorica luptei împotriva Occidentului ''corupt şi rău intenţionat''. Atât de mare este fixaţia lui Erdogan împotriva jurnaliştilor, încât imediat după ce a câştigat referendumul, a anunţat că atâta timp cât el va rămâne preşedinte, ziaristul turco-german de la Die Welt, născut şi crescut în Germania din părinţi turci şi deci posesor de dublă cetăţenie, nu va ieşi din închisoare. Vina sa? De a fi filmat înfruntări dintre activişti curzi şi poliţie în cetatea curdă Diyarbakir, titrează L'Espresso.
Faptul că Erdogan a învins mai ales în oraşe, e important. ''Turcii care caută de lucru trebuie obligatoriu să migreze la oraş fiindcă satele sunt dramatic de sărace, fără perspective'', explică sursa. ''Iar la oraş vin în contact cu persoane mult diferite de ei, mai deschise către lume şi foarte des îşi schimbă modul de a gândi''. Lasă în spate ignoranţa care a constituit pârghia de bază a lui Erdogan.''Din cauza aceasta cred că viitorul îndepărtat, cu toate necazurile actuale, va fi luminos''. Speranţa moare ultima, mai spune jurnalista sub anonimat...