Recep Tayyip Erdogan, președintele Turciei, a anunțat alegeri anticipate pentru 24 iunie. Alegeri prezidențiale și parlamentare deodată.
Anunțul vine la scurt timp după ce a fost prelungită pentru încă 3 luni starea de urgență care a fost lansată în urma tentativei de puci din 15 iulie 2016, unul dintre momentele majore de traumă pentru Turcia și pentru actualul președinte, vânat pentru a fi ucis mai întâi la vila unde petrecea vacanța cu familia, apoi vânat cu avioanele de vânătoare care vroiau să doboare aeronava prezidențială. A fost prevenit și salvat atunci de către Hakan Fidan, atotputernicul șef al serviciilor de informații turce, MIT, în timp ce, în mod la fel de bizar, avioanele care trebuiau să-l doboare au revenit la bază pentru că rămăseseră fără combustibil.
Deși blocat în aer și interzis pe aeroportul din Istanbul, Erdogan a reușit să aterizeze și să preia frâiele răsturnării mișcării puciste. Ce a urmat știm cu toții: epurări masive în toate domeniile, blamarea mișcării Hizmet a clericului Fetullah Gulen, etichetarea drept mișcare teroristă și stat paralel a tuturor celor care au absolvit școlile Gulen și comunicau pe o aplicație specială de internet, arestări în masă. Turcia a cerut extrădarea lui Gulen din SUA și închiderea școlilor guleniste din 170 de țări, denunțând mesianismul cultului și dorința de dominație globală, și acuzând școlile ca fiind centre de influență și propagare a doctrinei guleniste, deci parte a „mișcării teroriste FETO – Organizația Teroristă Fetullah Gulen”.
De ce alegeri anticipate? Mai întâi pentru a re-valida victoria AKP și a lui Erdogan, care pare să nu aibă încă nici un contracandidat. Apoi pentru a prinde pe picior greșit partidul kurzilor, despre care nu se mai știe dacă va intra în Parlament (unde pragul e de 10%) și mai ales pentru a bloca ascensiunea doamnei Meral Aksener, plecată din partidul AKP împreună cu un grup de nemulțumiți, pentru a fonda partidul Iyi Party, la care s-au raliat adepți și din partidul naționalist MHP (partener de coaliție a lui Erdogan azi) și din partidul kemalist de opoziție CHP, și din partidul kurzilor.
Ne puteți urmări și pe Google News
Acum, e neclar încă dacă doamna Aksener va putea candida la prezidențiale, eventual de la un alt partid, și dacă partidul său va putea avea candidați, pentru că în Turcia trebuie să treacă 6 luni de la primul congres național al partidului până să poată candida la primele alegeri, și se pare că și aici sunt controverse. Totuși, realist vorbind, AKP și Erdogan nu ar trebui să aibă probleme, actuala campanie electorală fiind estimată ca fiind un galop de sănătate pentru actuala putere.
Președintele Turciei are câteva mari atuuri. Mai întâi, e om politic de forță și a câștigat bătălia cu puciștii și și-a aneantizat opoziția care e fie în închisori, fie în exil. Apoi la nivel politic, pare să nu poată fi bătut de principalul rival, partidul kemalist secular CHP, Partidul Republican al Poporului, al cărui lider, Kemal Kilicdaroglu, nu a câștigat nici o bătălie electorală de la preluarea puterii de către Erdogan în Turcia. Apoi cetățeanul mediu turc este încă mulțumit, deși perspectivele economice nu par atât de bune față de cele 7,5% creșterea în 2017, de trei ori mai mult ca media europeană. Și asta pare să fie un motiv pentru anticipate, perspectiva de înrăutățire a situației economice în Turcia, inflație, scăderea lirei, lipsa investițiilor străine.
Dar poate cele mai importante atuuri rămân realizările lui Erdogan din ultimii ani: o infrastructură fantastică, care se vede peste tot în Turcia - străzi, autostrăzi, poduri, clădiri, o adevărată explozie a construcțiilor; apoi o dezvoltare a serviciilor către cetățeni – sănătate și educație, cu precădere, dar și componenta socială și culturală bine reprezentată. Turcia are unul dintre cele mai performante sisteme de sănătate din lume, care deja a devenit alternativa mai apropiată și dorită a AKH de la Viena de către românii mai cu dare de mână; în fine, calitatea resursei umane, a personalului din administrație și de la nivel politic.
Pe această ultimă componentă, Turcia are oameni extrem de bine pregătiți, absolvenți de universități occidentale de top, ocupă toate pozițiile publice de către persoane cu acest nivel de pregătire, cu experiență, o încântare să stai de vorbă cu ei. Nivelul de sub-secretar de stat, secretari și miniștri e nivel politic, și aici ajung în primul rând oameni care au lucrat în minister și au parcurs etajele ierarhice înainte de a intra în politică. Deci meseriași, specialiști, care acum servesc partidul, dar cu cunoașterea profundă a domeniului pe care-l conduc.
E adevărat că încălcarea drepturilor omului este acuzație constantă, sunt oameni în închisori, sistemul de verificare a contestațiilor celor epurați e de durată și anevoios, Erdogan conduce cu mână forte iar opoziția nu poate spera la nici o conciliere. Asociațiile de jurnaliști, juriști, profesori, partenerii militarilor din străinătate au proteste periodice împotriva arestărilor masive, în grup. De asemenea, în birourile guvernamentale sau la Președinție, baticul negru, sobru, care acoperă tradițional părul femelilor, e semn de dorință de promovare, de respectare strictă a austerității și conservatorismului religios, chiar dacă pe stradă fiecare circulă cum își dorește. Totuși femeile sunt prezente în administrație peste tot. Iar orice cadou lichid, un vin bun, poate fi considerat o ofensă, mai ales dacă e oferit în public.
Recomandările noastre
