Numele Turciei apare tot mai des ca model politic şi social pentru noul Orient Mijlociu, aşteptat să răsară din primăvara arabă.
Din convulsiile Orientului Mijlociu şi Africii de Nord se naşte cu fiecare titlu de ziar, zi de zi, o nouă ordine politică şi socială, dar forma ei este încă greu de anticipat. Teoriile cuprind variante de deznodământ care merg de la eşecul protestelor şi păstrarea stării de fapt la secularism ori la formule islamiste de guvernare, cu Iranul pe post de exemplu preferat, dat cu ton îngrijorat. Dar în Egipt, care deja trece prin tranziţia spre ceea ce se speră a fi democraţie, modelul invocat cel mai des este Turcia. Ofensiva culturală turcă
Mohamed Mostafa, corespondent diplomatic la agenţia MENA, spune că nu este de neglijat faptul că 30% dintre cei care se uită la televizor în Egipt, preferă serialele turceşti, iar ele exercită o influenţă subtilă asupra mentalităţilor în Egipt. „În ultimii 5 ani este o adevărată „invazie culturală” turcă în Egipt, după modelul francez în trecut” consideră Mostafa.
Din Turcia, Gokhan Bacik, director al Centrului de Cercetare Strategică de la Universitatea Zirve, confirmă puterea fascinantă a producţiilor TV turce. „Serialele TV turceşti, ca «Valea Lupilor», sunt foarte populare şi exercită influenţă nu doar în Orientul Mijlociu, ci şi în Asia Centrală. Cred că este important că aceste seriale aduc în faţa tinerilor din lumea arabă modelul turcesc de viaţă de zi cu zi”, spune Bacik. Modelul iranian, respins
În Egipt cel puţin, aproape toţi analiştii resping ideea unui model iranian de republică islamică şi susţin că, dacă este vorba de modele, mai degrabă cel turc ar fi potrivit pentru Egipt.
Mai mult, Yehia Ghanem director la ziarul „Al Ahram”, se arată iritat de formularea „stat islamic” ca şi cum ar fi ceva negativ. „Cine credeţi că suntem? Noi deja suntem o ţară islamică, dar nu avem un regim islamic, peste 90% din populaţie este de religie islamică, dar dacă este vorba despre a fi un stat islamic din punct de vedere ideologic, sunt diferenţe mari între Iran şi Egipt”, spune Ghanem.
El pune imposibilitatea ca Egiptul să ajungă ca Iranul pe seama diferenţelor de rit musulman, de vreme ce Egiptul este majoritar sunit iar Iranul este şiit.
Erdogan şi Frăţia
Directorul „Al Ahram” consideră că Egiptul se va îndrepta, mai degrabă spre o formulă politică seculară, sau cel puţin asta doreşte o parte a populaţiei.
În schimb, corespondentul diplomatic al MENA, Mohamed Mostafa vede o paralelă între fraţii musulmani egipteni mai moderaţi şi partidul islamist turc: „Partidul domnului Erdogan, echivalentul Frăţiei Musulmane din Egipt, deţine cam 20 la sută din preferinţele turcilor dar constituţia le permite să aibă controlul, aşa că şi la noi în Egipt depinde de Constituţie cine poate deţine controlul”. Cine bate Vestul la soft power
Gokhan Bacik, director al Centrului de Cercetare Strategică de la Universitatea Zirve, spune că ideea de model unic pentru o regiune trebuie analizată cu grijă. „Fiecare stat are o cultură politică unică, experienţa Turciei este importantă dar nu cred că Orientul Mijlociu este atât de omogen încât acelaşi model să poată fi aplicat tuturor”, explică Bacik.
Gokhan Bacik afirmă că experienţa Turciei poate fi sintetizată pe 3 mari coordonate: economie de piaţă, privatizare, democratizare şi consideră că Turcia are în prezent rolul principal în deschiderea multor state din Orientul Mijlociu spre economia globală.
Directorul Centrului de Cercetare Strategică susţine că Turcia are succes acolo unde Europa şi SUA şi-au pierdut influenţa: „De exemplu, Siria a fost readusă în spaţiul global prin coridorul turc şi diplomaţia turcă. Occidentul şi-a pierdut puterea soft de a inspira democraţie în regiune. Nu există nici un grup suficient de important în regiune care să creadă că SUA mai sunt o sursă de inspiraţie pentru democraţie, de unde şi ridicarea Turciei acolo unde alte modele au eşuat”.
Ankara vs. Israel
Israelul este conştient că Ankara şi-a propus să devină mediator în Orientul Mijlociu. „S-au reconciliat cu sirienii, au relaţii excelente cu iranienii iar astea nu au nimic de a face cu Israelul, asta e filosofia lor, ei au vrut să înlocuiască Egiptul ca mediator în Orientul Mijlociu, să facă pacea cu Siria, cu Hamas, şi aşa mai departe” a explicat recent fostul ministru israelian de externe Shlomo Ben Ami.
Dar rolul de mediator presupune relaţii bune nu doar cu statele arabe implicate în chestiunea palestiniană, ci şi cu Israelul, iar situaţia rămâne tensionată între Turcia şi Israel.
„Dacă vrei să fii mediator nu te poţi certa cu una dintre părţi. Cred că trebuie să ne străduim să redresăm situaţia, şi nu cred că e cu totul imposibil. Nu cred că Turcia e un al doilea Iran, cred că Turcia este într-adevăr un model care poate fi folosit de ţările arabe. Cred că Turcia mai ales astăzi are un rol de jucat, dat fiind că lumea arabă pentru ceva vreme de acum înainte va fi atrasă în propriile probleme interne. Turcia poate umple acest gol într-un mod pozitiv” consideră Shlomo Ben Ami.