Istoricul moldovean Gheorghe Postică a descoperit la Orhei, în Republica Moldova, un tun de pe vremea lui Ștefan cel Mare. Acesta urma să fi e expus la Suceava, Iași, București și Alba Iulia, însă nu poate fi adus în țară deoarece legislația din România interzice importul de armament din spațiul extracomunitar

În vara acestui an, autoritățile județene din Suceava au anunțat că în 2018, cu ocazia Centenarului Marii Uniri, la Muzeul de Istorie din Suceava va avea loc o expoziție cu caracter itinerant ce va conține peste 250 de piese originale din timpul lui Ștefan cel Mare.

Această expoziție va ajunge și la Iași și București, urmând să se oprească la data de 1 Decembrie 2018 la Alba Iulia.

„Expoziția va cuprinde circa 250 de piese, din care 100 sunt de la Suceava. Va fi și un tun vechi ce va fi adus din Republica Moldova, de la Orhei, capturat de Ștefan în lupta de la Codrii Cosminului (...). Va fi cea mai mare expoziție, după 1990, referitoare la Ștefan cel Mare”, declara la vremea respectivă, președintele C.J. Suceava, Gheorghe Flutur.

Tun de jumătate de mileniu considerat armament

Tunul de bronz capturat de Ștefan cel Mare în bătălia de la Codrii Cosminului nu va mai ajunge, însă, la Suceava, din cauza legislației din țara noastră. Concret, legea spune că România nu poate importa armament din spațiul extracomunitar. Cum Republica Moldova face parte din spațiul extracomunitar, tunul de la Orhei nu va trece granița.

În cursul anului 1999, istoricul moldovean Gheorghe Postică, actualmente viceministru al Culturii în Republica Moldova, a descoperit în interiorul Cetății din Orhei două tunuri din bronz. Aceste tunuri au fost descoperite în partea centrală a cetății, la o adâncime de 1,80 de metri. Ele erau orientate cu gura spre est, în interiorul țevii unui tun fiind descoperită o ghiulea din piatră.

Turnat în Polonia Tunul ce urma să fie adus în România era produs de polonezi, celălalt fiind o replică realizată de meșterii moldoveni. „Tunul reprezintă o piesă lucrată din bronz prin turnare. Țeava tunului este prevăzută cu o singură gaură, în partea din față. Interiorul țevii reprezintă un canal în formă de prag, spre gură fiind mai larg, pentru punerea ghiulelei, iar spre fund mai îngust, pentru încărcarea prafului de pușcă. Încărcarea cu praf și cu ghiulele se făcea pe la gura tunului. Pe suprafața tunului, meș terul a imitat corpul tunurilor confecționate din vergi de fier plate și prinse cu inele”, a explicat istoricul Gheorghe Postică.

Caracteristicile tunului

Dimensiunile tunului: lungimea – 62,8 cm, diametrul gurii tunului la exterior – 13,5 cm, diametrul tunului la mijloc – 10,5 cm, diametrul exterior al țevii la talpă de pușcă — 11,15 cm, calibrul tunului (diametrul gurii) – 8,0 cm, diametrul camerei de ardere a prafului – 4,0 cm. Grosimea pereților: în camera de plasare a ghiulelei – 1,40 – 2,25 cm, iar în camera de ardere – 3,20 cm, grosimea fundului – 3,70 cm. Greutatea tunului este de 26,6 kilograme