Povestea incredibilă a unui fost ofiţer de aviaţie
În Strada Mântuleasa avem parte şi de o poveste incredibilă, pe care ne-a spus-o unul dintre bătrânii care locuiesc aici. Pare neverosimilă. Dar omul este foarte credibil. Fost ofiţer de aviaţie. Ne-a rugat să nu-i dăm numele şi-i respectăm dorinţa: „Nu vreau să se spună despre mine că m-am tâmpit. Dar vă asigur că tot ceea ce vă spun, este adevărat, nu o halucinaţie.”
Iată povestea: „Eram tânăr. Abia intrasem din şcoala militară de aviaţie. La vremea aceea, aviaţia era arma de elită, iar noi, ofiţerii ei, eram ca nişte rarităţi cu care toată lumea voia să aibă de-a face. Vă dau un singur exemplu. Ionel Fernic. A fost aviator, de-al nostru. Atunci, când cu întâmplarea, veneam de la un chef straşnic şi mergeam încet spre casă pe strada Mântuleasa. Era spre dimineaţă. Deodată, în faţă mi-a apărut o femeie frumoasă, tânără, îmbrăcată foarte elegant. Nu am avut timp să mă mir ce caută o astfel de femeie la acea oră pe stradă. Atunci când a trecut pe lângă mine m-a luat fără o vorbă de mână şi m-a condus, gingaş, într-o casă din apropiere. Am intrat într-un salon tapiţat în roşu. Cu mătase cred. Am făcut amor nebun toată noaptea, câtă mai rămăsese din ea. A fost fantastic. A doua zi, am năvălit pe strada Mântuleasa, ca să o revăd, măcar şi numai pentru câteva clipe. Pe locul casei în care cu o noapte înainte făcusem dragoste, erau nişte ruine. Vecinii mi-au spus că prin anii 20, casa a fost făcută una cu pământul. Le-am descris femeia, convins că, poate, din cauza mahmurelii, nu mai recunoşteam eu locul şi putea sta prin altă casă din apropiere. Nu o cunoştea nimeni. Cu excepţia unui bătrân, care mi-a spus că descrierea mea semăna cu aceea a soţiei fostului proprietar al casei. Dar aceasta murise demult”.
Aşadar, încă o dată despre o poartă a timpului. Nici Mircea Eliade nu este departe în nuvelele sale fantastice de această întâmplare. Doar că ea nu a fost trăită de un erou de roman, ci de un om în carne şi oase, cu care am stat de vorbă. O poartă a timpului prin care, probabil, niciodată nu vom şti dacă ei, cei dispăruţi, vin să se întâlnească cu noi, sau noi, fără să ne dăm seama, trecem dincolo, la ei şi interacţionăm.
Ne puteți urmări și pe Google News
Secretul acesta l-au luat cu ei Mircea Eliade şi discipolul său, Ioan Petru Culianu.
Recomandările noastre
