Tribunalul Sibiu se va pronunţa mâine într-un proces privind intenţia Primăriei Sibiu de a vinde un teren de 4,2 hectare, aflat în proprietatea statului. Dacă judecătorii încuviinţează vânzarea, dau gir unei afaceri public-private cu un profit de minimum trei milioane de euro.

Terenul de 42.017 de metri pătraţi ocupat în prezent de Baza Sportivă Voinţa este una din cele mai vânate bunuri imobiliare ale Sibiului. Terenul este situat pe cea mai circulată arteră a municipiului şi are deschidere la stradă pe trei din laturile acestuia. „O valoare calculată între minim 11 şi maxim 20 de milioane de euro”, declara unul din consilierii locali ai Sibiului, Ovidiu Luca. Doar că acest teren va fi vândut de Primăria Sibiu cu fix cinci milioane de euro. Aşa a decis majoritatea FDGR din Consiliul Local Sibiu, acum un an, când aproba pe bandă rulantă proiectul de hotărâre referitor la vânzarea acestui teren. Motivul invocat de administraţia Johannis pentru această decizie a fost acela de a aduce bani la bugetul local.

Primul cumpărător – o asociaţie meşteşugărească

În prezent, terenul este ocupat de baza sportivă a Asociaţiei Sportive Voinţa. Aceasta, alături de Uniunea Judeţeană a Cooperativelor Meşteşugăreşti Sibiu, deţine drept de folosinţă veşnică fără plată a celor 4,2 hectare. Prin urmare, dacă primăria intenţionează să vândă terenul, UJCMS şi Voinţa au drept de preempţiune. Prin hotărârea adoptată în iulie anul trecut, primăria a primit de la majoritatea consilierilor locali dreptul de a oferta Asociaţiei şi Uniunii terenul la un preţ de 96 de euro, plus TVA, pentru un metru pătrat. În comparaţie, în aceeaşi perioadă, aceiaşi consilieri au aprobat şi vânzarea de terenuri către tinerii sibieni, la un preţ de 90 de euro, plus TVA. Doar că terenurile vândute tinerelor familii sibiene sunt situate departe, într-un câmp de la marginea oraşului. Hotărâre atacată

Prefectul Sibiului, Constantin Trihenea, a atacat în contencios administrativ respectiva hotărâre de consiliu local, pe motiv că terenul nu aparţine domeniului privat, ci domeniului public al municipiului Sibiu. Aparent inexplicabil, procesul cu numărul 3056/85/2009 a trenat extrem de mult în Justiţie – procesul a fost amânat de nu mai puţin de 12 ori. Cu atât mai controversată este această trenare cu cât situaţia de acum are un precedent deja judecat. Mai exact, în 2005, acelaşi Consiliu Local Sibiu a mai încercat o dată definirea terenului de sub baza sportivă Voinţa drept un bun privat al municipiului Sibiu. Prefectul judeţului din acea vreme, Ion Ariton, a atacat acea hotărâre cu numărul 191/2005, tot în contencios administrativ, şi tot pentru acelaşi motiv: terenul nu aparţine domeniul privat, ci domeniului public şi, prin urmare, primăria nu poate dispune de el după cum decide consiliul local. În câteva luni, procesul a fost câştigat de Instituţia Prefectului, iar alte câteva luni mai târziu, în dosarul 1564/57/2006 Curtea de Apel de la Alba Iulia a decis în definitiv şi irevocabil că dreptatea este de partea Instituţiei Prefectului.

Negocierile din spatele procesului

În toată această perioadă în care procesul actual lâncezea în instanţă, negocierile pe terenul promis de Primăria Sibiu către UJCM şi Asociaţia sportivă au fost purtate de către Werner Keul, om de afaceri revenit de ani buni din Germania, de ani buni, şi cunoscut drept un apropiat al primarului Klaus Johannis. Alături de reprezentanţii UJCM Sibiu şi cei ai Asociaţiei Sportive Voinţa, acesta plănuieşte ca după cumpărarea terenului cu cinci milioane de euro să îl vândă mai departe, unor investitori străini. La un preţ de 210 – 220 de euro pentru un metru pătrat, adică la o sumă de minimum 8,8 milioane de euro. Atât Wener Rudolf Keul, cât şi preşedintele UJCM Sibiu, Ioan Hămbăşan, nu au putut fi contactaţi pentru a comenta situaţia.

Avocații primăriei au lipsit 

Săptămâna trecută a avut loc ultima înfăţişare în procesul dintre Instituţia Prefectului, condusă de Constantin Trihenea şi Primăria Sibiu, condusă de Klaus Johannis. Avocaţii primăriei Sibiu nu s-au prezentat la pledoaria finală ce a urmat încheierii probatoriului, fiind prezenţi doar avocaţii intervenienţi în favoarea Primăriei Sibiu. Şi anume cel al UJCM Sibiu şi cel al Asociaţiei Sportive Voinţa, care au pledat, în faţa judecătorului Ilie Verza, pentru respingerea acţiunii înaintate de Instituţia Prefectului. „În nicio întâmpinare nu s-a răspuns argumentelor noastre, dintre care primul ar fi acela generat de existenţa în patrimoniul UJCM a dreptului real de folosinţă veşnică. Nimeni, prefectul sau alte persoane interesate, nu au atacat titlul prin care UJCM s-a întabulat în cartea funciară cu titlu de folosinţă veşnică, iar acest titlul este incompatibil cu domenialitatea publică. Deci terenul este de domeniu privat”, a spus avocatul UJCM Sibiu. Atât el, cât şi cel al Asociaţiei Sportive Voinţa au cerut judecătorului Verza să respingă cererea Instituţiei Prefectului. „Vi se cere să excedeţi puterii judecătoreşti şi să vă substituiţi puterii administrative”, au susţinut cei doi avocaţi.

Normal, ar trebui să rămână bază sportivă

De cealaltă parte, în ultimul său cuvânt, avocatul Instituţiei Prefectului a insistat şi pe celelalte efecte pe care legea ar trebui să le producă în acest caz. Astfel, el a invocat Legea educaţiei fizice şi a sportului, cu numărul 69/200, care prevede la articolul 79 că „Schimbarea destinaţiei sau desfiinţarea unor baze sportive aparţinând domeniului public sau privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale se va putea face numai cu aprobarea Ministerului Tineretului şi Sportului cu garanţia construirii altor baze sportive similare”, se arată la alineatul (1), care este completat de următorul: „Dispoziţiile alin. (1) se aplică, după caz, şi societăţilor comerciale care dobândesc active patrimoniale destinate activităţii sportive ce au aparţinut statului”. Judecătorul Ilie Verza a anunţat că se va pronunţa în acest caz mâine.

Legi citate anapoda

Acum un an, când consilierii locali au aprobat atestarea terenului Voinţa la domeniul privat al oraşului şi vânzarea acestuia, votul a fost dat pe baza unui raport întocmit de Serviciul Patrimoniu din cadrul Primăriei Sibiu. „Analizând HG nr. 1075/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului şi HG nr. 978 din 2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Sibiu s-a constatat că...”, începea respectivul raport prezentat consilierilor locali. Doar că, la o cercetare a legislaţiei, oricine poate constata că invocata HG 1075/2006 a fost dată „pentru completarea anexei nr. 49 la HG nr. 969/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Cluj, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Cluj”.