Cu nava aceasta s-au plimbat doi regi, unul al Angliei și altul al României. De ea se leagă și începutul unei istorice abdicări. Comuniștii au transformat-o în cârciumă și, în 1999, incompetența guvernamentală a vândut-o la fier vechi. noul proprietar l-a restaurant, în zece ani, cu 25 de milioane de lire sterline. Astăzi yachtul e mai frumos ca niciodată și valorează de cel puțin o sută de ori mai mult decât prețul cu care a fost vândut de statul român. Atât doar că are pavilion britanic și se află, când nu navighează, la Glasgow

Yachtul „Nahlin”, fost „Libertatea”, fost „Răsăritul” ex-„Luceafărul”, este o ambarcațiune de lux care a aparținut Casei Regale Române. Nava a fost proiectată de compania scoțiană G.L. Watson & Co din Glasgow și construită de șantierul naval John Brown & Co. Ltd din Clydebank, Scoția în anul 1930, la comanda unei aristocrate, Lady Joule, din Anglia. Numele „Nahlin” este de origine indiană nord-americană și înseamnă, teoretic „Navă amiral”. În anul 1934, yachtul Nahlin era considerat unul dintre cele mai mari nave de agreement, particulare, construite în Anglia.

O navă de legendă cu „sânge albastru” în carenă

În primii patru ani de exploatare, iahtul Nahlin a navigat pe o distanță de peste 200.000 Mm în jurul insulelor britanice, Marea Baltică, insulele grecești, Oceanul Atlantic, Insulele Canare, Caraibe, pe coasta americană, ajungând până în Golful Mexic. Mai mult, vasul a ajuns în Oceanul Pacific unde a făcut escale în Insulele Galapagos, Honolulu, Tahiti și Arhipelagul Societății, în Noua Zeelandă și Australia. În anul 1934, după ce vizitase o bună parte a lumii, iahtul Nahlin este oferit spre închiriere sau vânzare de către proprietar. Vasul a fost cumpărat de regele Edward al VIII-lea al Marii Britanii, care și-a consumat pe el idila cu americanca divorțată Wallis Simpson, care a provocat o criză dinastică ce s-a terminat cu abdicarea regelui. În anul 1937, Nahlin a fost cumpărat de către Guvernul României, condus de Gheorghe Tătărăscu, cu suma de 120.000 de lire sterline, a fost botezat Luceafărul și dăruit Regelui Carol al II-lea.

O comoară vândută de România la preț de fier vechi

Regimul comunist a preluat nava pe 6 ianuarie 1948 și a predat-o Comisiei de inventariere și conservare. Ulterior, după ce au fost înlăturate blazoanele și simbolurile regale, iahtul a fost rebotezat Răsăritul și apoi Libertatea, devenind restaurant și hotel. Pe fondul confiscării temporare a bricului Mircea de către sovietici, yachtul a fost considerat perla Flotei României până în 1950. Apoi, a căzut într-o nedreaptă uitare, fiind legat la cheu în Galați, timp de zeci de ani, unde a funcționat ca vapor-restaurant.

Niciun guvern, fie el comunist sau post-decembrist, nu a găsit bani pentru restaurarea sa și vasul a fost pierdut de statul român. El a fost vândut, în 1999, unei firme britanice cu 265.000 dolari, ca fier vechi[, în ciuda faptului că, printr-un ordin al Ministrului Culturii, din 1998, fusese clasat în categoria „Tezaur”. Presa vremii a relatat pe larg, cum de s-a ajuns în situația aceasta. Degeaba. Deși firma britanică s-a angajat că va restaura nava și că va efectua un export temporar, iahtul nu s-a mai intors în țară, nici în vizită.

Restaurat de la chilă la „măr”

După cumpărare, numele a fost schimbat din nou în Nahlin. Iachtul a fost apoi cumpărat de britanicul William Collier, care a supus-o unei restaurări temeinice. În prima etapă, dintre 1999 și 2005 nava, a fost andocată, inspectată amănunțit, evaluată tehnic și curățată, ocazie cu care au fost îndepărtate peste 450 t de deșeuri și materiale contaminate.

În etapa a doua, dintre 2005 și 2010, a avut loc restaurarea propriu-zisă, de la chilă la „măr” – adică de din punctual cel mai de jos până în vârful celui mai înalt dintre cele două catarge - cu participarea multor firme de prestigiu. Costul restaurării a depășit 25 de milioane de lire sterline. În vara anului 2010, iahtul Nahlin a fost reînmatriculat sub pavilion britanic, cu port de înregistrare Glasgow. Este greu de stimat costul navei în prezent, dar este, sigur de cel puțin o sută de ori  mai mare.

Dotări și facilități de lux

Două apartamente ale proprietarului erau situate, privilegiat, în prova. Amenajarea interioară a apartamentului din tribord era în stilul târziu al perioadei William și Mary. Apartamentul corespondent din babord era decorat în stilul Ludovic al XVI-lea, dar mai auster. În apropierea apartamentelor proprietarului se afla o sală de gimnastică, foarte bine echipată. Șase camere pentru oaspeți, decorate în stil Ludovic al XVI-lea, se aflau la pupa navei. Alături, erau patru băi ai căror pereți erau îmbrăcați în gresie. Accesul dinspre camerele oaspeților spre holul de intrare de pe puntea principală se făcea printr-o scară în spirală cu o balustradă din bronz. În spatele holului de intrare, la babord, se afla toaleta doamnelor, iar la tribord, o anticameră care ducea la garderobă, decorată de asemenea în același stil Ludovic al XVI-lea.

În spatele garderobei se afla o largă punte de promenadă. Sufrageria ocupa partea din față a castelului și era decorată în stilul perioadei William și Mary. La prova se găseau camerele pentru doamne, decorate în stil Adam și apartamentul și camera de oaspeți a comandantului. În aceeași parte a navei se găseau biblioteca și fumoarul lambrizate cu lemn de nuc franțuzesc. Pe puntea de navigație, adică în timonerie, era o cameră de observație pentru oaspeți cu geamuri mari, glisante de jur împrejur, pentru o vedere panoramică. Dotările pentru echipaj asigurau de asemenea un înalt standard de confort. Șeful electrician și șeful mecanic aveau camerele lor, în spatele punții principale. Ceilalți ofițeri și echipajul erau cazați la pupa și în castelul central.

Construit ca o navă de cursă lungă

Corpul navei este din oțel, are dublu fund, iar corpul este împărțit într-un mare număr de compartimente etanșe. Iahtul Nahlin este grațios și elegant proporționat. Forma sa clipper, navă de viteză, zveltă, dă un efectul plăcut ochiului. Bompresul este ornamentat cu o figură ce reprezintă un indian cu coif cu pene și pictat pentru luptă. Bordurile navei sunt proiectate în continuarea acestei figuri.

Pe puntea superioară și pe puntea principală, se află castelul navei, cabinele așezate în șir și o punte de promenadă. Aproape de puntea din pupa se aflau alte cabine. Înfățișarea de iaht era, de asemenea, sugerată, de marele coș de fum de formă eliptică. Fiind proiectat pentru croaziere lungi, Nahlin era prevăzut cu o mare capacitate de stocare, incluzând compartimente de congelare. Echipamentul de propulsie al iahtului era alcătuit din două seturi de turbine Brown-Curtis, cu simplă reducție. Acest tip de propulsie, ales pentru lipsa de zgomot și vibrații și-a dovedit pe deplin eficacitatea în timpul croazierelor. Pentru serviciile auxiliare și bucătărie, erau instalate două mari încălzitoare verticale. Curentul electric era asigurat de două generatoare acționate cu abur și se putea stoca în baterii de acumulatoare. Iahtul mai era dotat cu șalupa proprietarului, șalupa echipajului, o șalupă de viteză, două bărci de salvare și două plute de salvare.

Caracteristicile tehnice ale Yachrului Nahlin, fost Libertatea

• Lansare la apă: 1930
• Constructor: John Brown & Co. Ltd, Clydebank, Scoția
• Proprietar: Casa Regală a Romaniei
• Lungime: 89,3 m
• Latime: 10,98 m
• Pescaj: 4,42 m
• Viteza: 17,4 Nd
• Propulsie: două  motoare cu turbine de 2200 CP
• Deplasament: 2107 t
• Nr. maxim de pasageri: 351