Unul dintre segmentele cele mai vitale ale mașinăriei de război din Coreea de Nord se bazează pe așa-numitele abilități de „putere a soldaților”. Phenianul are una dintre cele mai mari forțe speciale din lume, potrivit publicației NationalInterest.

Cu 200.000 de bărbați și femei instruiți pentru un război neconvențional.

Comandourile Phenianului sunt instruite să funcționeze în toată Peninsula Coreeană și, eventual, dincolo de ea, prezentând o amenințare asimetrică pentru inamicii săi.

Decenii la rând, Coreea de Nord a menținut o forță impresionantă: de la tancuri la infanterie mecanizată, artilerie, forțe aeriene și forțe speciale. Forțele convenționale ale țării s-au confruntat cu uzura echipamentelor și lipsa de aprovizionare. De exemplu, Coreea de Nord are foarte puține tancuri bazate pe modelul sovietic T-72, din anii 1970, iar majoritatea sunt încă derivate ale modelului T-62 din anii 60. Restul blindatelor se află în aceeași situație precară, fiind inferioare forțelor americane și sud-coreene.

De aceea Coreea de Nord s-a bazat pe forțele speciale. Adică pe cele 25 de brigăzi de comando-uri și cinci batalioane de forțe speciale, ale căror misiuni merg la asalturi asupra Zonei Demilitarizate până la asasinate.

Coreea de Nord are aproximativ opt „brigăzi de lunetiști”

Dintre cei 200.000 de oameni ai comando-urilor nord-coreeene, aproximativ 150.000 aparțin unităților de infanterie ușoară. Misiunea lor din prima linie este să se infiltreze în liniile inamice pentru a acoperi sau lansa diverse atacuri. Terenul deluros al Coreei de Nord se pretează la astfel de tactici, la fel și rețeaua de tuneluri pe care țara le-a săpăt și care traversează Zona Demilitarizată. Alte trei comando-uri sunt cele de infanterie aeriană cu destinație specială. Acestea ar viza probabil aeroporturile inamice, clădirile guvernului sud-coreean și drumurile și autostrăzile-cheie. Se spune însă că, din cauza lipsei unor mijloace performante de transport pe distanțe lungi, nu pot opera dincolo de Peninsula Coreeană.

În plus, Coreea de Nord are aproximativ opt „brigăzi de lunetiști”. Trei pentru Armata Populară, trei pentru Forțele Aeriene ale Armatei și două pentru Marina Poporului. Fiecare este format din aproximativ 3.500 de oameni. Aceste unități sunt asemănătoare cu Forțele Speciale ale SUA și cu SEAL-urile Marinei americane.

Trupele de comando ale Coreei de Nord, greu de învins

Brigăzile de lunetiști sunt instruite în misiuni de recunoaștere strategică și așa-numitele misiuni de „acțiune directă”. Adică asasinate, raiduri împotriva țintelor militare și economice, sabotaje. Și chiar organizarea unor campanii de gherilă antiguvernamentală în Coreea de Sud. Printre acești lunetiști de elită ai Phenianului se află și femei, instruite pentru a efectua operațiuni de luptă, îmbrăcate în civil.

În cazul unui război, Coreea de Nord ar lansa probabil zeci de atacuri separate în toată Coreea de Sud, de la DMZ până la portul sudic Busan. Dacă aceste forțe își pot face drum sau nu prin apărările aeriene și maritime ale Seulului este o altă întrebare.

Forțele speciale nord-coreene au evoluat, de la o forță concepută să organizeze atacuri în spatele inamicului, la ceva mult mai periculos. Capacitatea lor de a lansa arme nucleare, chimice, biologice sau radiologice poate ucide mii de civili.