Trupa Celelalte Cuvinte, 30 de ani de heavy metal

Alina Văt ăman
5 ianuarie 2011, 12:32

Formaţia rock născută la Oradea şi lansată oficial la Timişoara a rezistat pe piaţa muzicală în ciuda restricţiilor comuniste şi a exploziei sonorităţilor comerciale de după 1989.

Pentru trupa Celelalte Cuvinte, anul 2011 este aniversar. Formaţia, printre puţinele care "au îndrăznit" să cânte heavy metal în Epoca de Aur, împlineşte, anul acesta, trei decenii de la înfiinţare. Momentul a fost marcat în avans, la mijlocul lui decembrie, printr-un concert în Capitală, dar şi printr-un turneu în mai multe oraşe din ţară. Cei cinci rockeri, cam scumpi la vedere în ultimii ani, au sărbătorit "29 de ierni" şi au readus pe scene multe dintre melodiile care i-au făcut celebri - "Dacă vrei", "Între vise", "Zmeie", "Scrisori iubite", "Stele".

Într-un interviu acordat "Evenimentului zilei", băieţii de la Celelalte Cuvinte îşi amintesc ce însemna să cânţi heavy metal în vremea lui Ceauşescu, dar şi ce înseamnă "supravieţuirea" în muzică.

EVZ: Care este povestea înfiinţării voastre? Călin Pop: Rădăcinile trupei pornesc încă din 1976, de la Oradea, unde, la Liceul "Emanuil Gojdu", eram trupa şcolii şi purtam numele "Sonic". Participam la ,,dansurile" din fiecare zi de sâmbătă, unde cântam coveruri după trupe cunoscute la acea vreme - Jimi Hendrix, Deep Purple sau Pink Floyd -, dar şi câteva piese care erau compoziţii proprii. Încă din perioada liceului eram în trupă trei dintre cei care sunt în componenţa actuală - Marcel Breazu, Leontin Iovan şi Călin Pop. Am dat cu toţii admitere la facultate în Timişoara, în ideea de a ne continua activitatea muzicală într-un oraş mult mai receptiv faţă de fenomenul rock.

Câștigătorul marelui premiu la loto a murit. N-a apucat să se bucure de bani

Meniu libanez de post. Hummus cu salată tabbouleh și lipii coapte

În acea perioadă numele trupei s-a schimbat în Celelalte Cuvinte, i-am cunoscut şi primit în rândul nostru pe Ovidiu Roşu şi Radu Manafu, astfel încât, la 13 decembrie 1981, în calitate de trupă a Casei Studenţilor din Timişoara, am dat primul nostru concert în "sala festivă" a acesteia. Evenimentul a fost considerat de noi actul oficial de naştere a trupei.

În ceea ce-l priveşte pe Tiberiu Pop, el a intrat în componenţa trupei în 1986, pe vremea când era student la Cluj.

Cum se asculta heavy metal în 1981? Existau însă emisiuni la radio unde eram difuzaţi destul de mult. Spre exemplu, era Radio Cluj, unde se realizau topuri rock pe baza opţiunilor din scrisorile trimise de public. Acest radio ne-a făcut auziţi şi cunoscuţi în zona Ardealului şi nu numai. Nu mai vorbesc de Radio România, care ne-a difuzat datorită unor oameni de bine, ce apreciau sincer ceea ce făceam - Florian Pittiş, Paul Grigoriu, Florin Silviu Ursulescu, Titus Andrei, Andrei Partoş, Florin Helmis, Sorin Caraxeghi şi lista ar mai continua...

Cum reuşeaţi să vă "strecuraţi" la televiziune? Nu cred că ne-am "strecurat" vreodată. Nu am apărut prea des la TV, ci doar atunci când cineva chiar dorea acest lucru şi când aveam conjunctura corespunzătoare şi condiţiile tehnice necesare, lucru valabil şi în ziua de azi. Prima apariţie a fost, în primul an de după Revoluţie, în luna martie 1990, în cadrul bine- cunoscutei emisiuni a lui Petre Magdin, "Tele-Top".

În momentul apariţiei voastre, erau deja două legende ale muzicii rock: Iris şi Holograf. Care a fost relaţia voastră cu ele? Relaţiile erau prieteneşti şi normale, ca între colegi din aceeaşi "breaslă". Însă fiecare dintre aceste trei trupe are categoria ei specială de public, drept urmare comparaţiile ar fi de prisos. Dezavantajul nostru de atunci era faptul că nu locuiam în Bucureşti.

RELANSARE CU STUDIO PROPRIU

"Am evitat pe cât posibil concertele gratuite"

EVZ: În anul când v-aţi lansat voi, mai erau la început Metallica, Anthrax, Megadeth sau Slayer. Cum ajungea muzica acestor trupe în România? Celelalte Cuvinte: Era simplu, deoarece existau discuri vinil, casete şi benzi de magnetofon care pătrundeau peste graniţă la noi şi care erau multiplicate la nesfârşit, astfel încât mulţi români reuşeau să le asculte.

Publicul vostru s-a maturizat odată cu voi sau sunteţi şi agregatori de public tânăr? Publicul nostru este destul de eterogen. Cei care au crescut cu noi şi, în concluzie, au vârsta noastră biologică nu prea mai au timp să vină la concerte, dar sunt oameni din public care vin în număr mare, cunoscând muzica de pe materialele pe care le-am scos de-a lungul timpului. Şi, la concertele noastre, am văzut în public şi multe persoane de vârste uluitoare pentru noi de la 9, 11, 12 sau 15 ani, până la 40 de ani.

Aţi avut o perioadă destul de îndelungată în care aţi luat o pauză - cel puţin din punct de vedere al apariţiilor discografice. Ce s-a întâmplat? Pauza totală a fost doar doi ani (2000-2002). În rest, trupa a concertat, dar în cluburi, activitate care se suprapunea cu moda concertelor gratuite, susţinute în pieţele mari ale oraşelor noastre, concerte pe care, atât cât a fost posibil, le-am evitat. În aceste conjuncturi, ne-am apucat să echipăm un studio propriu de înregistrări. Aveam nevoie de asta, pentru că producătorii deja pretindeau materialul gata mixat. Aşa că s-a mai pierdut ceva timp şi cu acomodarea cu programele de atunci şi, până la urmă, am reuşit să găsim destul de greu un producător de album, şi asta la aproape doi ani de la terminarea masterului. "Revenirea" oficială a trupei a fost în 2003, printr-un concert susţinut la Arenele Romane.

Ce fac acum Celelalte Cuvinte? Acum, Celelalte Cuvinte se odihnesc după un turneu destul de obositor şi solicitant şi privesc cu optimism în 2011, anul care reprezintă împlinirea a trei decenii de la înfiinţare.