Economia Turciei se clatină sub loviturile economice americane: lira se prăbușește, investitorii străini fug, iar riscul intrării țării în incapacitate de plată este mai mare decât al Greciei. Cu toate acestea, Erdogan refuză să-l elibereze pe pastorul american Andrew Brunson și face apel la turci să scoată dolarii de la saltea.
Recep Tayyip Erdogan adoră să se audă vorbind. Ca orice dictator, care se crede buricul pământului, este convins că lumea s-ar prăbuși fără părerile sale. Dar Erdogan a tăcut toată săptămâna trecută. O perioadă caracterizată de Bloomberg drept o „baie de sânge” pentru economia turcă. În urma refuzului Turciei de a-l elibera pe pastorul american Andrew Brunson, arestat în octombrie 2016 sub acuzația de terorism și spionaj, administrația Trump a dictat pe 1 august înghețarea bunurilor din Statele Unite a doi miniștri ai cabinetului de la Ankara. Deși efectele directe ale acestei măsuri sunt aproape nule, cele indirecte s-au dovedit devastatoare pentru economia șubrezită a Turciei: lira și-a accentuat căderea, iar investitorii străini fug.
Conștient că tăcerea sa prelungită poate fi privită ca un semn de slăbiciune, Erdogan își programase pentru vineri un discurs mobilizator în fața susținătorilor săi. Însă, cu puține ore înainte, Trump a lovit din nou: „Tocmai am ordonat dublarea taxelor la oțel și aluminiu pentru Turcia, în timp ce deviza lor, lira turcească, cade cu rapiditate în fața foarte puternicului nostru dolar”, a scris pe Twitter președintele american, adăugând: „Relațiile cu Turcia nu sunt bune în această perioadă”.
„Ne vom căuta noi prieteni și aliați”
Noile sancțiuni, de data aceasta cât se poate de concrete, urcă taxele vamale pentru importurile de aluminiu din Turcia la 20%, iar pentru importurile de oțel la 50%. Turcia este al nouălea exportator de oțel din lume, iar Statele Unite sunt cea mai importantă destinație externă pentru producția siderurgică turcă: 11% dintre exporturile de oțel merg peste Ocean.
În discursul său din localitatea Unye de la Marea Neagră, Erdogan a încercat să se arate stăpân pe situație: „Dolarii, euro și aurul sunt gloanțele, ghiulelele și rachetele războiului economic care a fost declanșat împotriva țării noastre. Cel mai important lucru este să rupem mâinile care trag cu aceste arme”, a tunat liderul turc. „Ei au dolarul, noi îl avem pe Allah. Cei care vor să ne pună în genunchi se pare că nu ne cunosc. Rușine să vă fie! Dați partenerul vostru strategic din NATO în schimbul unui preot.” Și Erdogan a avertizat că țara sa „își va căuta noi prieteni și aliați”.
Invocarea puterii lui Allah nu a împiedicat lira turcească să înregistreze vineri o nouă prăbușire istorică de 17%. De la începutul anului, moneda a pierdut 44%, ceea ce a dus practic la înjumătățirea averii turcilor și la panică în rândul investitorilor străini, care încep să se retragă din Turcia.
Vineri seara, Erdogan a avut o convorbire cu Putin pentru a discuta relațiile economice și posibilitatea de a contracara noile sancțiuni.
Miroase a catastrofă economică
Situația economiei Turciei este foarte aproape de catastrofă. Slăbiciunea lirei face tot mai dificil pentru companiile turce care s-au împrumutat de afară să-și plătească datoriile. Diferența dintre prețurile la care „dealerii” vând și cumpără lira a ajuns mai mare decât era la apogeul crizei financiare din 2008. Agenția Bloomberg afirmă că riscul țării de a intra în incapacitate de plată din cauza datoriei externe îl depășește pe cel al Greciei.
În absența surselor de finanțare interne, Turcia este nevoită să se împrumute de pe piața externă, la dobânzi uriașe, pentru a-și susține investițiile. Potrivit Goldman Sachs, deficitul său de finanțare este similar celui observat înainte de criza monetară asiatică de la sfârșitul anilor ’90 și de criza datoriilor din America Latină, în anii ’80.
Ginerele este la fel de aerian ca tata-socru
Nu este clar cât de conștient este regimul Erdogan de pericolele care amenință economia țării sale. Vineri, în aceeași zi în care Trump anunța noua salvă de sancțiuni, ministrul turc al Economiei, Berat Albayrak (foto), nimeni altul decât ginerele lui Erdogan, anunța un nou plan economic ambițios, promițând independența Băncii Centrale, o disciplină bugetară mai mare și, nota bene, o creștere economică sustenabilă și sănătoasă. La sfârșitul discursului său de o oră, lira mai pierduse 8% din valoare.
„Să ții un discurs ca al lui Albayrak, în plină cădere liberă a monedei, fără a anunța o singură măsură concretă, arată o lipsă totală de înțelegere a ceea ce se petrece și ce trebuie făcut”, a scris pe Twitter Dani Rodrik, economist la Harvard.
Și mai straniu este că, în timp ce ginerele promite independența Băncii Centrale, tata-socru se opune creșterii ratei dobânzii, măsura pe care teoria economică o recomandă în cazul prăbușirilor monetare, pentru a împiedica hemoragia de capital.
În schimb, Erdogan a făcut un apel patetic la patriotismul turcilor de a scoate dolarii de la saltea pentru a cumpăra lire, apărând astfel moneda națională: „Dacă aveți dolari sub saltelele voastre, scoateți-i. Duceți-i imediat la bănci și schimbați-i în lire turcești. Făcând așa, putem să luptăm pentru victoria în acest război de independență și pentru viitorul nostru.”