Președintelui american Donald Trump i se pot reproșa multe, mai puțin că ar fi stârnit un război. Acum, e pe cale să facă și această greșeală. „E același lucru ca a călca pe o mină antipersonal pentru a scăpa de o durere de cap”, susțin ziariștii de la The National Interest.

Ce l-a determinat pe impetuosul lider american să dea ordin pentru eliminarea generalului iranian Qassim Suleimani, comandantul unității paramilitare de elită a Gărzilor Revoluţiei Islamice?

În niciun caz necesități de ordin electoral. Procedura de impeachment inițiată de adversarii lui din Partidul Democrat i-a făcut mai mult bine. Înainte de izbucnirea crizei iraniene, sondajele de opinie îl dădeau pe Trump câștigător în fața oricărui candidat al democraților.

De altfel, nici acum Trump nu pare să vrea un război cu Iranul. Președintele american pare, însă, să fi intrat sub influența nefastă a neoconservatorilor americani.

Iată ce scrie Jacob Heilbrunn în revista americană The National Interest: ”Fostul consilier pentru securitate națională, John Bolton, care a fost dat afară pentru atitudinea războinică față de Iran și Coreea de Nord, probabil că nu-și revine din uimire. Trump a făcut o întoarcere cu 180 de grade, deși probabil nici nu-și dă seama. Secretarul de stat Mike Pompeo a proiectat ceea ce ar putea fi un nou moment Saraievo, anulând călătoria sa iminentă în Ucraina și contribuind la asigurarea loviturii împotriva Iranului”.

 

Pentru cei interesați de istorie, editorialistul american face o analogie între eliminarea lui Qassim Suleimani la ordinul lui Trump și un asasinat comandat de Napoleon. „Talleyrand a remarcat că asasinarea Ducelui de Enghien de către Napoleon a fost mai rea decât o crimă. A fost o greșeală”. Același lucru se poate spune, scrie editorialistul american,  și în ceea ce privește atacul ordonat de președintele SUA.

O posibilă explicație a intrării lui Donald Trump sub influența nefastă a neoconservatorilor din Partidul Republican o găsim în materialul publicat de Roberto Vivaldelli în ilgiornale.it. Trump are în acest moment nevoie de sprijinul republicanilor, atât în ceea ce privește impeachmentul, cât și pentru strângerea banilor necesari campaniei prezidențiale.

„Lindsey Graham este șeful comisiei juridice a Senatului și are un rol cheie în apărarea lui Trump, atât în procesul de destituire, cât și în contra-investigația (republicană) asupra Russiagate. E posibil ca el să fi jucat un rol decisiv, convingându-l pe președinte că e o decizie bună să aprobe uciderea lui Soleimani”.

Decizia atacului asupra lui Soleimani pare să fi fost luată în faimoasa stațiune din Mar-a-Lago, unde senatorul Graham a fost pentru câteva zile oaspetele lui Trump.

Lindsey Graham a confirmat, de altfel, pe Twitter că a avut o întâlnire cu Donald Trump „cu privire la situația din Irak” și a apărat decizia președintelui: „Soleimani orchestra haosul în Irak, în detrimentul nostru în toată regiunea”. Președintele, a subliniat el, „a fost informat despre aceste posibile atacuri și a acționat. Aceasta a fost o lovitură defensivă pentru neutralizarea viitoarelor atacuri planificate de către Soleimani și milițiile șiite din Irak".

Roberto Vivaldelli crede, însă, că și alți finanțatori importanți ai Partidului Republican au avut o influență asupra deciziei lui Trump. „Vorbim despre cei mai importanți donatori ai partidului republican, care între 2016 și 2018, au vărsat peste 259 de milioane de dolari în conturile partidului: milionari care nu au făcut niciodată un secret, atât prin declarații publice, cât și prin finanțarea unor thinh-tank-uri care susțin acțiunea militară împotriva Iranului, din dorința lor de a provoca o schimbare de regim în Republica Islamică.

Adelson, de pildă, i-a sugerat public lui Trump să folosească arme nucleare împotriva Iranului. (...) Mai mult, încă din 2017, Organizația Sionistă a Americii, care primește o mare parte din finanțarea sa de la Adelson, a desfășurat o campanie publică împotriva  lui H.R. McMaster (fostul consilier al lui Trump), acuzându-l că este „împotriva pozițiilor politice ale președintelui Trump asupra Israelului, Iranului și terorismului islamist”.

 

Un alt "șoim al războiului", Bernard Marcus a donat 530 de mii de dolari comitetului pentru acțiuni politice (PAC). Pentru Marcus, Iranul reprezintă  literalmente  „diavolul”, după cum a declarat, de altfel,  într-un interviu acordat Fox News. Paul Singer, proprietarul fondului Elliott, un alt mare susținător al Fundației pentru Apărarea Democrațiilor, think-tank-ul neoconservator al lui Clifford May, a lansat programul „Proiectul Siria” pentru a-i sprijini pe rebeli să-l răstoarne  pe Bashar al Assad.

Având în vedere pozițiile dure față de Iran pe care acești influenți aliați ai lui Trump încearcă să le promoveze, nici nu prea ar fi de mirare ca Trump să fi fost „constrâns” să dea ordinul. Nu v-aș îndemna, însă, să pariați că  Trump chiar va declanșa un război. Președintele american a demonstrat, nu o dată, că e prea versat ca să se lase dus de nas.