Datorită sondajelor care-l dau la un minim istoric de popularitate, Donald Trump alege să fugă departe de reflectoarele media şi hotărăşte să petreacă seara celor 100 de zile ale sale în mijlocul fanilor, la Harrisburg în Pennsylvania, unul din cele cinci state cheie pentru victoria sa. Aici, n-a ratat ocazia să-şi mărturisească oful cel mai mare despre vinovaţii principali pentru scăderea drastică în sondaje: JURNALIŞTII!!!
Ne este deja cunoscut acest clişeu, a funcţionat cu un succes oarecare în campania electorală şi deci, relansează ideea că vinovatul principal este PRESA, într-o perioadă nu prea grozavă în relaţia cu opinia publică.
''Priorităţile presei nu sunt ale mele şi nici ale voastre. Dacă meseria jurnaliştilor e aceea de a fi cinstitţi şi de a spune adevărul, atunci ei merită nota zero. Sunt necinstiţi'' a declarat Trump în faţa fanilor săi.
În presa americană însă, ocazia celo 100 de zile a fost celebrată în mod triumfal. Nu de analize sau de editoriale despre el, ci cu pagini pline de publicitate evocând plăţile achiziţiilor marilor firme. Iese în evidenţa cea de la Boeing care mulţumeşte preşedintelui (e una din beneficiarele măririi cheltuielilor militare: +10%, 54 de milarde adăugate într-un an), dar şi reclama National Association of Manufacturers, potrivit căreia ''93% dintre întreprinzători sunt încrezători'' şi omagiază ''preşedintele care-şi menţine promisiunile''.
Ne puteți urmări și pe Google News
Tot în aceste ore Trump a dat cu barda în reformele lui Obama autorizând forajele petroliere chiar şi în apele protejate. Un fir comun leagă toate acestea. Trump nici măcar nu se preface că este preşedintele tuturor americanilor, el se ocupă de gratificarea celor fideli lui, acea specială coaliţie de găşti sociale privilegiate, legate de interese economice, ideologii şi valori comune.
Nu-i reuşeşte însă mereu să-şi satisfacă ''tribul''. S-a împotrivit un judecător constituţional atunci când a vrut să blocheze intrarea în SUA a cetăţenilor unor ţări islamice, dar tribunalele l-au blocat. Zidul cu Mexicul nu e la ordinea zilei din pricina lipsei de finanţare. Contrarefroma sanitară s-a prăbuşit din pricina disensiunilor din partidul republican. Maxi-reducerea de taxe e doar un proiect, asupra fiscului Congresul e suveran. ''Elefantul în camera liberului schimb'' adică relaţiile cu China nu sunt total rezolvate. Trump mai speră ca Xi Jinping să rezolve criza nord-coreeană.
În politica externă vârtejul evenimentelor produce ameţeală. Preşedintele care a ajuns la Casa Albă urmărit de grave acuzaţii despre un ajutor rusesc în campania electorală, a trecut de la prietenie la mârâituri şi mormăieli cu Vladimir Putin. Poate că dorind să se elibereze de acele suspiciuni, Trump a dat libertate de manevră generalilor săi, iar politica externă americană se reîntoarce pe liniile ortodoxiei.
Din Phenian până în Siria şi ţările baltice, clima internaţională e din ce în ce mai aproape de războiul rece. Imprevizibilitatea rămâne emblema acestui preşedinte. El se bazează pe ştiinţa sa în afaceri, dar adversarii săi il caracterizează drept incompetent. E un preşedinte care-şi face ucenicia şi învaţă meseria la locul de muncă, după cum el însuşi admite într-un interviu, recunoscând că nu se gândea că e atât de greu să guvernezi Statele Unite.
Recomandările noastre
