Ca să apere poziția SUA de singura super-putere a lumii trebuia, în primul rând, să stopeze declinul economic al țării și să pună capăt cheltuielilor cu operațiuni militare fără orizont, astfel încât să poată îndrepta banii spre domeniile în care America a rămas în urma Rusiei și a Chinei. Inclusiv abandonarea kurzilor în fața ofensivei lui Erdogan pare să fi avut drept scop prevenirea unei ieșiri a Turciei din NATO. Iar ultimele evoluții (degradarea relațiilor ruso-turce) par să arate că planul său a fost corect.

Cu alte cuvinte, parțial, mandatul lui Trump la Casa Albă i-a fost de folos lui Putin. Are, însă, liderul rus motive să „lucreze” pentru realegerea președintelui american? Din punctul meu de vedere, nu. Trump, dar mai ales epidemia de coronavirus, au tăiat pentru o lungă perioadă ambițiile Chinei de a deveni o superputere și de a concura Statele Unite. Cu alte cuvinte, Trump se poate concentra, în eventualitatea că va obține un al doilea mandat, pe distrugerea alianței care se naște încet-încet între regimurilor progresiste din Germania și Franța (UE) și autocratul lider al Rusiei, Vladimir Putin. Primele semne le putem vedea deja în interesul pe care SUA îl acordă Europei de Est și Inițiativei celor Trei Mări.