S-a tras cortina peste alegerile din SUA. Donald Trump a devenit al 47-lea președinte al SUA. Dacă nu știai bine, ai putea crede că alegerile prezidențiale din SUA din 2024 au fost un moment decisiv pentru America și lume. Da au fost! Aliații și adversarii deopotrivă au urmărit rezultatele alegerilor la fel ca și noi românii.
L-a salvat Dumnezeu pe Trump pentru că era providențial? Am să răspund în engleză: May be! Pennsylvania, Michigan și Wisconsin au fost în centrul universului pe 5 noiembrie, mă rog în urmă cu câteva zile. Acum așa cum este rezultatul în acele trei state, așa este și soarta sistemului internațional așa cum îl cunoaștem noi. Nu sunt fan al Republicanilor dar cred că era nevoie de revenirea lor la pupitrele geopoliticii globale. Urmează o politică TRANZACȚIONALĂ! Eu dacă aș fi fost la conducerea României îmi trimiteam un emisar la Trump în urmă cu câteva luni. De ce?
Pentru că aveam pulsul cetățeanului american. America de mijloc dorea o schimbare. Am avut prieteni în Texas care mi-au transmis mesaje pro-Trump. Întotdeauna în geopolitică joci la două capete. Dacă nu, ești în meniul de la masa liderilor. Doamne când vom învăța lucrurile astea. Negocierile se fac pe hol, la petreceri, la conferințe etc, nu la masa de tratative și asta din mai multe considerente.
Pax Americana
Realegerea lui Donald Trump marchează o întrerupere istorică. Este un moment profund de schimbare, nu doar pentru Statele Unite, ci și pentru restul lumii. Trump 2.0 pare sigur că va pune unul dintre ultimele cuie în sicriul Pax Americana de după 1945. În realitate, acea veche normalitate s-a dezintegrat cel puțin de la conflictul din Vietnam. „Războiul împotriva terorii” al lui George W. Bush a cauzat mai multe probleme decât a rezolvat. Barack Obama și Joe Biden au fost fiecare reticenți în a mânui ”bățul și morcovul” în Orientul Mijlociu și lucrurile au luat-o la vale.
Sub Trump, agenda globală se va schimba, fie că ne place sau nu. Lupta împotriva protejării climei va primi un pumn în ”ficat”, relațiile internaționale vor deveni tranzacționale, lupta Ucrainei împotriva agresiunii ruse ar putea fi înjunghiată în spate, iar Taiwanul va privi în jos țeava unei arme chinezești. Democrațiile liberale de pretutindeni, vor fi, de asemenea, sub asediu din partea propriilor urmăritori ai lui Trump. Întrebarea este cum se va înțelege Trump cu liderii lumii. Relația lui Trump cu fostul cancelarul al Germaniei a fost una dificilă. Când cei doi lideri s-au întâlnit la Casa Albă la începutul anului 2017, Trump a refuzat în mod evident să-i strângă mâna lui Merkel. Apoi, în mai, în urma unui summit G7 din Italia, în care Trump s-a ciocnit cu liderii europeni în legătură cu acordul de la Paris, Merkel a declarat răspicat că Europa nu mai poate conta pe SUA.
„Noi, europenii, trebuie să ne luăm cu adevărat soarta în propriile mâini”, a declarat ea. Singurii lideri democratici cu care Trump a dezvoltat relații cordiale au fost Shinzo Abe din Japonia și Emmanuel Macron din Franța – primul pentru că a jucat golf cu Trump (și probabil l-a lăsat pe american să câștige), cel din urmă pentru că l-a dus pe Trump la o paradă militară la Paris. Dar nici măcar relația Abe-Trump nu a scutit Japonia de a fi inclusă pe lista națiunilor supuse sancțiunilor lui Trump pentru oțel și aluminiu, iar Macron nu l-a putut împiedica pe Trump să se retragă din acordul nuclear cu Iranul. Ce va urma vom vedea.
Trump și Partidul Republican (GOP)
De-a lungul celor aproape zece ani pe care i-a petrecut-o pe scena politică națională, Trump a remodelat tonul Partidul Republican/GOP, făcându-l mai populist și mai puțin legat de idealurile conservatoare tradiționale, de disciplina fiscală și de fi un uliu în domeniul securității naționale. Aceste schimbări, cu rezonanță, de la oficialii locali de partid la Congres, vor influența cu siguranță prioritățile Washingtonului în următorii patru ani.
Trump s-a făcut ecou administrație lui Ronald Reagan. „Aș dori să încep prin a pune o întrebare foarte simplă”, a început el un discurs pe 27 octombrie la Madison Square Garden din New York. „Ești mai bine acum decât acum patru ani?” a întrebat Trump. Când Trump a părăsit Casa Albă la începutul lui 2021, după ce a fost bătut de Biden, nu era sigur cum va arăta post-președinția sa, deși dorea să rămână liderul partidului pe care îl transformase.
Spre deosebire de majoritatea celor care părăsesc biroul, el nu a început imediat să strângă bani pentru o bibliotecă prezidențială, semn că plănuia o întoarcere. În discursul său de acceptare din iulie 2024, la Convenția Națională Republicană din Milwakee, Trump a făcut un angajament: „Candidez pentru a fi președinte pentru toată America, nu pentru jumătate din America, pentru că nu există nicio victorie când câștigi numai jumătate din America”, a spus el. Următorii patru ani vor testa această promisiune. Victor Orban a fost primul lider european care a susținut prima campanie prezidențială a lui Trump din 2016, iar Trump l-a găzduit pe premierul maghiar la Casa Albă în 2019. „Tocmai am vorbit cu președintele Donald Trump.
I-am urat succes pentru marțea viitoare”, a anunțat Orban pe rețelele de socializare săptămâna trecută. La rândul său, Trump l-a invocat pe Orban, care își descrie propriul stil de guvernare drept o „democrație iliberală”, la mitingurile sale ca un lider model, numindu-l „unul dintre cei mai puternici lideri din lume”. Se pare că centru de greutate al politici Casei Albe se va muta în Estul Europei. Concurează Polonia și Ungaria. Suntem și noi pe aici? Da suntem dar lucrurile la noi le fac oamenii din servicii, și cu asta am spus tot, nu mai reiau. Nu sunt lucruri care fac obiectul unor discuții în media.
Cu o zi înainte de alegeri primul ministru israelian Netanyahu ne-a transmis, în mod subtil, cine va câștiga alegerile. El l-a înlocuit pe Yoav Gallant omul Pentagonului de la Tel Aviv. Frica de a fi pedepsit de Casa Albă a dispărut instantaneu. Ministrul de Externe Israel Katz, va fi noul ministru al apărării în timp ce ministrul fără portofoliu Gideon Sa’ar îl va înlocui pe Katz în Ministerul de Externe. El a spus că cei doi nu au fost de acord cu privire la gestionarea războiului și că Gallant a făcut declarații și a întreprins acțiuni care contrazic deciziile cabinetului.
Premierul l-a acuzat și pe Gallant că îi ajută indirect pe inamicii Israelului. După demiterea sa de marți, 5 noiembrie, Gallant a emis o declarație proprie, scriind pe X că „securitatea statului Israel a fost și va rămâne întotdeauna misiunea vieții mele”. Declarația a fost identică cu cea pe care a publicat-o în noaptea primei sale concedieri, acum 18 luni în 2023. El a detaliat la o conferință de presă ulterioară, unde a părut vizibil emoționat, explicând că motivul demiterii sale a fost triplu: nevoia de a trimite oameni Haredi (ultra ortodocși) în IDF, imperativul de a aduce înapoi ostaticii din Gaza și necesitatea unei comisii de anchetă de stat în atacul terorist al Hamas din 7 octombrie și războiul care a urmat.
Europa și Donald Trump
Ei bine, show-ul lui Trump tocmai a fost repornit și Europa nu poate privi în altă parte. Sunt trei cercuri de influență în jurul lui Trump fiecare cu propriul plan. Primul cerc dorește izolaționismul dar nu unul cu accente dramatice, să-i zicem unul soft. Al doilea cerc dorește o implicare a SUA în Asia-Pacific iar Europa să se ocupe singură de securitatea sa. Al treilea cerc vrea reluarea politicilor de forță ale lui Regan. Cine va câștiga? Vom vedea din alegerea membrilor guvernului.
Factorul economic
Factorii politici europeni au petrecut luni de zile pregătindu-se pentru potențiala întoarcere a lui Donald Trump la Casa Albă. Dar să fim sinceri, ei nu știu cu adevărat cum se va desfășura totul. De exemplu, Trump a promis că va aplica taxe vamale pentru fiecare bun european care intră în SUA, așa că UE a blocat preventiv și a încărcat ”în pistoale” unele măsuri de represalii. În ciuda faptului că exporturile americane de gaze naturale au atins un nivel record anul trecut, Trump dorește să elimine înghețarea de către administrația Biden a permiselor pentru noi proiecte de gaze naturale lichefiate (GNL), o restricție care creează incertitudine pentru piața europeană. Trump are o cruciadă împotriva Green Deal!
În mod cert va renunța la Legea de reducere a inflației (IRA), care alocă mai mult de jumătate de trilion de dolari pentru proiecte precum tehnologie curată, hidrogen și energie regenerabilă. Cu toate acestea, programul respectiv a creat locuri de muncă în state cheie și a îndepărtat afacerile din Europa, oferind SUA un avans față de UE în industrii precum cea care produce centralele eoliene, centrale solare sau combustibilii alternativi și vehiculele electrice. Politica comercială a lui Trump se concentrează mai mult pe reducerea deficitului comercial considerabil al SUA decât pe deschiderea de noi oportunități de piață. Politica comercială va fi privită în principal prin prisma securității naționale și a lentilei geopolitice.
Factorul militar și de securitate
O victorie a lui Trump înseamnă că Europa nu se mai poate – sau cel puțin mult mai puțin – să se bazeze pe SUA pentru apărare și securitate. Donald Trump a amenințat în timpul primului său mandat că va părăsi NATO și a spus în repetate rânduri, în timpul campaniei, că Washingtonul nu va veni în salvarea aliaților care nu investesc suficient în armata lor în cazul unei agresiuni ruse. 2% va deveni un vis apus. Alocarea din PIB pentru apărare se va duce la 3% cel puțin. Într-un fel, aceasta poate fi o binecuvântare deghizată pentru UE, forțând guvernele europene să lucreze mai strâns împreună și să ia decizii îndrăznețe, cum ar fi acordul de a împrumuta în comun pentru a stimula industria de apărare a blocului.
Franța ar putea reînvia discuțiile privind aspectul european al doctrinei sale nucleare și realizarea unei armate europene, în timp ce Bruxelles-ul și Londra ar putea accelera discuțiile pentru un acord de apărare și securitate. Majoritatea țărilor ar crește probabil cheltuielile pentru apărare cât mai mult posibil. Pe de altă parte, putem vedea că capitalele europene încearcă bilateral să obțină favoarea unei administrații Trump pentru a se asigura că Washingtonul rămâne interesat de securitatea lor, și anume prin creșterea și mai multor achiziții de arme fabricate în SUA atunci când Comisia Europeană încearcă să stimuleze țările UE să cumpere local. Administrația Trump însemnă, în cel mai rău caz, încetarea ajutorului militar al SUA pentru Ucraina și presiunea asupra Kievului pentru a negocia un acord de pace cu președintele rus Vladimir Putin, chiar dacă condițiile sunt mai favorabile pentru Moscova.
Pacea în Ucraina va avea un preț mare. Sunt multe întrebări: ce înțelegere va fi cu Rusia, ce va rezolva și ce va ignora Trump în această înțelegere? Ce va lăsa el pe masă și ce pericol potențial rezultă de aici pentru celelalte țări? Grele întrebări, fără răspunsuri deocamdată. Donald Trump este foarte abil în a încheia tranzacții, dar știți, poate că înțelegerile nu vor rămâne mult timp în picioare. La urma urmei, are 78 de ani și poate că Putin va aștepta să dispară Trump și înțelegerea și să profite de ocazie. Celălalt aspect este că Donald Trump vede națiunile mai mult în termeni de afaceri decât în termeni geopolitici. Nu în totalitate, dar adesea aceasta e viziunea lui. Și știm deja că nu este deosebit de fericit că europenii, în general, nu-și plătesc partea din contribuții la NATO, cu excepția, să zicem, a Poloniei.
Deci, cum ar fi un al doilea mandat al lui Trump?
După opt ani de instituționalizare, ”Trumpismul” este mult mai organizat decât atunci când a ajuns în Biroul Oval în 2017. Agenda lui Trump a fost încetinită atunci de oamenii din jurul lui, oameni fără experiență, care nu cunoșteau suficient despre dreptul administrativ și funcționarea sistemului de administrație publică pentru a face lucrurile să se întâmple. Arhitecții Proiectului 2025 – o agendă de politici de 900 de pagini pentru următoarea administrație Trump, elaborată de Heritage Foundation, un think-tank trumpist – s-au certat cu Trump după ce democrații au început să o folosească pentru a-l ataca.
Dar, totuși, până la urmă Trump a acceptat ideea de bază că ar trebui să revină în funcție cu personal verificat în prealabil și planuri detaliate. Decizia recentă a Curții Supreme care stabilește o imunitate extrem de largă pentru președinți pare de asemenea să-l încurajeze. Planurile economice ale Trump sunt cu siguranță îndrăznețe. Reducerile de taxe personale pe care Trump le-a semnat în 2017 urmează să expire anul viitor și ar trebui să negocieze cu Congresul pentru a le prelungi. El vrea să le reînnoiască pe toate, precum și să pună capăt impozitării bacșișurilor, orelor suplimentare și plăților de asigurări sociale. Trump spune că va rezolva războiul din Ucraina în 24 de ore de la alegerea sa – înainte chiar de a fi momentul inaugurării. Ce înseamnă asta, dacă este ceva, este greu de evaluat. Posibili candidați la funcții din aparatul de securitate națională a SUA din a doua administrație Trump au o gamă largă de opinii despre Ucraina.
Mike Pompeo, un fost secretar de stat și potențial viitor secretar al Apărării, pledează pentru acordarea Ucrainei de armament masiv de 600 de miliarde de dolari pentru a forța Rusia să se apropie de masa negocierilor. J.D. Vance, vicepreședintele, pare să creadă că orice dolar cheltuit pe Ucraina este un dolar irosit. Pe cine ascultă Trump în cele din urmă? Există multe alte scenarii de coșmar. Ar putea Trump, de fapt, să anuleze garanția de securitate colectivă din centrul alianței NATO, refuzând să contracareze alte agresiuni rusești? Ar refuza el să trimită forțe americane să ajute Taiwanul în eventualitatea unei blocade sau a unei invazii chineze? I-ar fi dat Israelului o mână completă liberă pentru a face ce dorește în Orientul Mijlociu, inclusiv lovirea instalațiilor iraniene de producție de petrol și de arme nucleare? Toate acestea sunt posibile. Cel mai dur scenariu ar fi capitularea forțată a Ucrainei, prăbușirea NATO, și declanșarea unui război extins în Orientul Mijlociu.
Trump și politica externă
Majoritatea celor spuse de Trump despre politica externă – și, pentru a fi clar, a oferit puține detalii – au sunat foarte mult ca ce a spus în primul său mandat. Din acestă cauza am să reiau unele dintre ele. Trump a arătat un dispreț clar față de majoritatea alianțelor și parteneriatelor în timpul primului său mandat și este aproape sigur că va face același lucru în al doilea mandat. Drept urmare, mulți aliați ai SUA au fost și continuă să lucreze pentru o securitate globală fără implicarea Americii.
Trump a arătat în mod constant ostilitate față de partenerii europeni mai liberali și simpatie pentru regimurile autoritare iliberale. Ca urmare, relațiile SUA cu cea mai mare parte a Europei în timpul celui de-al doilea mandat Trump vor fi probabil tranzacționale în cel mai bun caz și ostile în cel mai rău caz. Viitorul Ucrainei? Dorința declarată a lui Trump de a negocia o înțelegere rapidă între liderii de la Kiev și Moscova înseamnă probabil că Rusia își păstrează cea mai mare parte, dacă nu tot, teritoriul său invadat. Președintele Biden mai deține mai mult de 5 miliarde de dolari în Autoritatea de retragere prezidențială pentru Ucraina (Presidential Drawdown Authority for Ukraine); astfel că săptămânile următoare ar putea vedea o parte semnificativă din acel angajament distribuit – deși exact cum și sub ce formă rămâne neclar.
În ceea ce privește China și economia, Trump a promis tarife de la 60% până la 100% pentru produsele chinezești care vin în America. Institutul german pentru Economia Mondială din Kiel prognozează „pierderi economice profunde” din planurile economice ale lui Trump, inclusiv o scădere cu 0,5% a PIB-ului Uniunii Europene și o scădere de peste 3% a productivității germane; cu toate acestea, „China ar suporta cele mai mari pierderi”, a scris Kiel în octombrie 2024. În mod similar, reducerile de taxe interne promise de Trump vor crește datoria SUA cu aproape 8 trilioane de dolari până în 2035.
Viitorul NATO în al doilea mandat a lui Trump
Strategia de apărare americană și-a mutat atenția către competiția marilor puteri cu China și Rusia, după aproape două decenii dominate de desfășurarea de trupe în Afganistan și Irak. Cu personalul militar american staționat în 178 de țări, rolul armatei – și al alianțelor americane – a devenit din ce în ce mai controversat. Trump a fost critic la adresa NATO și a amenințat că se va retrage din alianță. În calitate de președinte, a crescut semnificativ cheltuielile pentru apărare și a reorientat strategia de securitate și apărare națională a Statelor Unite pentru a se concentra pe China și Rusia.
În calitate de președinte, la primul mandat, Trump a creat o ramură separată a forțelor armate pentru a aborda competiția spațială. De asemenea, a reorientat strategia de securitate și apărare națională a Statelor Unite pentru a se concentra pe competiția marilor puteri cu China și Rusia și i-a provocat pe aliații europeni amenințând cu abandonarea unei alianțe de apărare reciprocă din perioada Războiului Rece. Trump a spus în campania actuală că va reevalua rolul Statelor Unite în Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), o alianță transatlantică de apărare fondată pentru a contracara amenințarea unei invazii sovietice în timpul Războiului Rece și că va lua în considerare reducerea semnificativă a implicării Washingtonului în bloc.
El a criticat dur NATO în timpul primului mandat, spunându-le oficialilor europeni de vârf în 2020 că „NATO este mort” și a amenințat în mod repetat că va abandona alianța. El și-a exprimat de multă vreme opoziția față de clauza de apărare colectivă a NATO, care prevede că alți aliați NATO trebuie să vină în apărarea unei țări membre dacă aceasta este atacată. El a susținut adesea că țările NATO profită de avantaje financiare ale Statelor Unite, nereușind să îndeplinească o cerință ca membrii să cheltuiască cel puțin 2% din produsul lor intern brut (PIB) pentru apărare.
El a emis un plan actualizat de apărare antirachetă în 2019, prima astfel de revizuire din 2010, care a subliniat utilizarea noilor tehnologii și sisteme spațiale pentru a proteja Washingtonul și aliații săi. Platforma 2024 solicită construirea unui scut de apărare antirachetă de tipul „Domului de fier”, o referire la sistemul de apărare antirachetă al Israelului. În 2018 el a creat o a șasea ramură a Forțelor Armate ale SUA, Forța Spațială a SUA, pentru a combate amenințarea tot mai mare reprezentată de concurenții strategici în spațiu. Strategia națională de apărare din 2018 a administrației sale a subliniat importanța strategică a regiunilor Asia-Pacific și Europa, cu un accent deosebit pe competiția marilor puteri, din ce în ce mai agresive, cum ar fi China și Rusia.
Trump a obținut creșteri mari ale bugetului de apărare al SUA, angajându-se că va reconstrui „armata epuizată” a Statelor Unite. El a semnat un buget de 700 de miliarde de dolari în anul fiscal 2018, cel mai mare din istorie la acea vreme, iar bugetul a continuat să crească sub administrația sa, depășind 740 de miliarde de dolari în anul fiscal 2021. Trump a luat măsuri pentru a reduce prezența trupelor americane în străinătate, inclusiv în Afganistan.
În 2020, el a ajuns la un acord de retragere cu talibanii, ceea ce l-a determinat pe Biden să pună capăt misiunii militare americane de două decenii acolo în 2021. El a criticat adesea organizații internaționale precum Curtea Penală Internațională și Națiunile Unite pentru subminarea securității naționale și a spus că nu ar trebui să aibă un cuvânt de spus în politica de apărare și de aplicare a legii a SUA.
Viitorul Ucrainei în al doilea mandat Trump
Invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia, cel mai distructiv război din Europa de la al Doilea Război Mondial, a intensificat dramatic tensiunile dintre Rusia și țările occidentale, care au impus o serie de sancțiuni Moscovei. Statele Unite și aliații săi au înarmat și finanțat guvernul ucrainean, stârnind dezbateri la Washington. Trump spune că nu s-ar angaja să aprobe un ajutor suplimentar al SUA pentru Ucraina dacă va fi reales. În schimb una dintre ideile echipei sale pentru a opri războiul declanșat de Rusia în Ucraina implică amânarea aderării Kievului la NATO pentru cel puțin 20 de ani, în timp ce SUA ar continua livrările de arme pentru Ucraina, pentru a descuraja astfel un viitor atac rusesc.
De asemenea pacea acolo ar presupune înghețarea războiului pe liniile actuale ale frontului și crearea unei zone demilitarizate în est. Sunt doar două idei pe masa unor eventuale discuții. În calitate de președinte, a cultivat relații mai calde cu Rusia, deși a extins și sancțiunile asupra Moscovei pentru anexarea teritoriului ucrainean din 2014 și s-a retras dintr-un tratat major de control al armamentului dintre SUA și Rusia. Trump spune că este în interesul Statelor Unite să pună capăt rapid războiului din Ucraina, deoarece oamenii sunt uciși. El a spus că Putin „a făcut o greșeală enormă” când a invadat Ucraina în februarie 2022. A contestat sprijinul bipartizan al Congresului SUA pentru Ucraina. El spune că țările europene trebuie să își intensifice propriile contribuții la apărarea Ucrainei. În calitate de președinte, Trump a căutat o cooperare mai strânsă cu Rusia, în ciuda constatărilor comunității de informații americane că Moscova a intervenit în alegerile prezidențiale din 2016.
El și-a exprimat în mod repetat criticile la adresa acuzațiilor de ingerință rusă, deși ulterior le-a acceptat. Administrația sa a menținut sancțiunile din epoca Obama impuse Rusiei după anexarea Crimeei în 2014 și a extins sancțiunile asupra persoanelor și firmelor rusești, concentrându-se pe activitatea cibernetică malignă, interferența electorală și sprijinul Rusiei pentru țări autocratice precum Coreea de Nord și Venezuela.
În 2019, Trump a retras Statele Unite din Tratatul privind forțele nucleare cu rază intermediară (INF) din 1987, care a eliminat stocurile americane și ruse de rachete cu rază medie și scurtă de acțiune, susținând că Rusia a încălcat tratatul. El a spus că dorește să formeze un nou pact nuclear cu Rusia, care să includă și China. De asemenea, s-a retras din Tratatul Cerului Deschis din 2002, care a permis zboruri neînarmate de supraveghere peste Rusia și cea mai mare parte a Europei. În 2019, el s-a confruntat cu prima anchetă de demitere, după ce parlamentarii Camerei l-au acuzat că a reținut ajutorul militar acordat guvernului ucrainean pentru a face presiuni asupra acestuia să-l investigheze pe Joe Biden și familia sa pentru presupusa lor implicare în politica ucraineană. Ulterior, Trump a fost achitat.
Viitorul Orientului Mijlociu în al doilea mandat Trump
Orientul Mijlociu continuă să atragă atenția globală și să pună provocări pentru Statele Unite, deoarece atacurile grupului rebel Houthi amenință lanțurile de aprovizionare și continuă dezbaterea cu privire la modul de răspuns la comportamentul destabilizator al Iranului. Între timp, pe măsură ce războiul dintre Israel și Hamas se prelungește – și pe măsură ce numărul morților acestuia crește – perspectiva unei păci de lungă durată în regiune pare din ce în ce mai îndepărtată.
Abordarea lui Trump față de Orientul Mijlociu a fost definită de un sprijin puternic pentru Israel și Arabia Saudită și o poziție de confruntare față de Iran. El a dat înapoi de la consensul bipartizan de lungă durată spunând că nu este interesat de un stat palestinian separat. Trump numește Israelul un „aliat prețuit”. După izbucnirea războiului dintre Israel și gruparea militantă palestiniană Hamas în 2023, el a promis că va „stărui cu mândrie” alături de Israel. În 2017, el a recunoscut oficial Ierusalimul drept capitală a Israelului și a mutat acolo Ambasada SUA de la Tel Aviv. În 2019, el a recunoscut suveranitatea israeliană asupra teritoriului disputat al Înălțimilor Golan, pe care Israelul l-a confiscat de la Siria în 1967.
Trump a supravegheat Acordurile Avraam, o serie de acorduri de normalizare între Israel și țările arabe. În ianuarie 2020, el a lansat un nou plan de pace pentru Orientul Mijlociu care i-ar fi acordat Israelului suveranitatea asupra multor teritorii palestiniene ocupate. Trump a menținut legături strânse cu Arabia Saudită, aprobând vânzarea de miliarde de dolari în arme către regat și a fost un susținător puternic al prințului moștenitor saudit Mohammed bin Salman. El a respins legislația bipartizană care ar fi retras sprijinul SUA pentru campania militară a Riadului din Yemen.
El a căutat să influențeze aprovizionarea globală cu petrol prin această relație; pe fondul pandemiei, Trump a amenințat că va reduce ajutorul militar dacă regatul nu va limita producția de petrol. Mandatul prezidențial al lui Trump s-a concentrat pe izolarea Iranului, pe care el îl numește „principalul sponsor de stat al terorismului”. El s-a retras din acordul nuclear cu Iranul în 2018 și a reimpus sancțiuni economice majore asupra țării. În 2020, el a ordonat asasinarea liderului Corpului Gărzii Revoluționare Islamice Qasem Soleimani. Ca una dintre deciziile sale finale în funcție, el a desemnat mișcarea rebelă Houthi, susținută de Iran și cu sediul în Yemen, drept organizație teroristă străină. Biden a eliminat desemnarea înainte de a o reintroduce în 2024, după ce Houthi au început să atace nave comerciale în Marea Roșie, pe fondul războiului Israel-Hamas. Trump își asumă meritul pentru înfrângerea Statului Islamic în Irak de către forțele americane, în timp ce face eforturi pentru retragerea trupelor în Irak și Siria.
Post Scriptum: Într-adevăr, cu excepția liderului maghiar Viktor Orban, ar fi greu să găsească un șef de stat european care să nu se înfoiară de perspectiva unui cabinet Trump 2.0. Numele jocului pentru Donald Trump este păstrarea hegemonia globale a SUA, reducerea concurenților la dimensiunea acceptabilă și menținerea bugetului de apărare al SUA la cote ridicate pentru a se asigura că armata americană se poate desfășura oriunde este nevoie în scurt timp.
În ceea ce privește China, obiectivul lui Trump este împiedicarea acesteia să obțină un fel de statut de superputere care pune în pericol pasiunea Americii pentru hegemonia globală. În timp ce Trump cochetează adesea cu scoaterea SUA din NATO, o astfel de discuție este mai degrabă o tactică pentru a-i speria pe europeni să investească mai mulți bani în bugetele lor de apărare decât un scop în sine. Este greu de imaginat ca relațiile dintre SUA și Rusia să se îmbunătățească mult. Atâta timp cât războiul din Ucraina este nerezolvat, Washingtonul și Moscova vor avea probleme să readucă relația la ceea ce a fost în timpul mandatului anterior al lui Trump, care, apropo, nici nu a fost deosebit de grozavă. Trebuie să ne ferim de graba de a lua decizii.
Ne aflăm acum mult mai rău decât atenienii în fazele lor similare de declin. Tucidide a scris odată: „Atenienii, care erau cei mai democratici dintre toți grecii, erau și cei mai predispuși la greșeli, pentru că se grăbeau mereu să decidă și erau influențați de emoțiile momentului”. Satira politică a poeților din teatrele ateniene a influențat puternic deciziile politice ale orașului, așa cum TikTok sau X-ul influențează deciziile de astăzi. Războaiele în desfășurare ale Americii în Est (Ucraina și Israel) sunt într-un fel expediția ateniană în Sicilia, pentru eliberarea Segesta, un oraș-stat nesemnificativ, care era atacat de către Siracuza, în fapt murmurele unui război sfânt etern care va duce în final la epuizarea militară a Americii.
La fel ca în Atena, diferite facțiuni și grupuri de interese luptă în mod privat pentru putere într-o campanie fără condiții de victorie. Cine controlează teatrul controlează politica – iar masele iubesc ”piesa” pentru că este distractivă; este tribalistică. Votul îi face pe oameni să se simtă importanți. „Am votat!” exclamă autocolantul de pe pieptul americanului, polimerii acrilici ai lipiciului infiltrându-se în piele. Am votat! Am votat! Și?
Îmi aduc aminte de ceea ce am învățat la Washington la Universitatea de Apărare a SUA. Profesorii de Grand Strategy ne avertizau cu ceea ce a spus la un moment dat John Adams în urmă cu 200 de ani (a fost primul vicepreședinte și al doilea președinte al Statelor Unite ale Americii, avocat, diplomat, politician și unul din fondatorii importanți ai țării sale): „Amintiți-vă, democrația nu durează vreodată mult. Curând se irosește, se epuizează și se ucide. Nu a existat niciodată o democrație care să nu se sinucidă.” Urmează 8 sau 12 ani de dominație Repubilcană.