Toate apăreau sub oblăduirea Partidului Comunist Francez. La ele se adăuga și o gazetă de sport – „Miroir Sprint”, cu multe fotografii spectaculoase și texte bine informate. Ea înregistra, printre altele, și succesele cicliștilor din toată lumea. Copil fiind am citit cu înfrigurare despre pasionantele dueluri dintre ei de-a lungul a mii de kilometri.

Îi vedeam ca pe niște zei care străbăteau neobosiți șoselele, urcau forțându-și limitele pantele munților, le coborau cu viteze halucinante, îndurând călduri insuportabile sau ploi sâcâitoare, accidentându-se câteodată, fără să renunțe însă vreodată la luptă. Desigur, cea mai acerbă întrecere între ei era în Turul Franței, urmărit ,cu suflarea tăiată, de o întreagă planetă.

Mă bucuram de succesele lui Jacques Anquetil (câștigător de cinci ori al competiției), sufeream alături de Raymond Poulidor – “eternul număr doi” care, totuși, a fost de opt ori pe podium – un record absolut. Dar iată că scriitorul mexican Jorge Zepeda Patterson ne prezintă în romanul său “Tricoul negru” o altă față a Turului Franței. Sumbră. Înfricoșătoare. De nebănuit.

Pentru a îmbrăca tricoul galben unii sunt dispuși să moară. Alții sunt dispuși să ucidă. Sunt mulți bani la mijloc, multe interese ale șefilor de echipe, ale constructorilor de biciclete, ale sponsorilor, iar pentru gloria de a fi încununat câștigător la capătul a trei săptămâni de eforturi supraomenești, unii cicliști și complicii lor recurg la stratageme murdare.

Cartea a apărut la Crime Scene Press, recomandată cu multă căldură: „Marc Moreau, fost polițist militar, actual locotenent al lui Steve Panata, favoritul la câștigarea Turului, e aruncat într-o intrigă tulburătoare atunci când principalii pretendenți la titlu încep să fie eliminați pe rând din cursă. Participând în competiție și în calitate de sportiv, și în calitate de detectiv, Marc trebuie să aleagă între prietenie, orgoliu și însăși viața lui.

Un thriller psihologic care se desfășoară în cercul restrâns al celor implicați în Turul Franței, având ca fundal crestele impunătoare ale Pirineilor și Alpilor. Un mister în care fiecare personaj e suspect, cu toții au propriile motive, iar incertitudinea te ține cu sufletul la gură prin răsturnări de situație neașteptate.

Finalul îi va mulțumi chiar și pe cei mai exigenți cititori.” Într-adevăr, „Tricoul negru” e un roman excelent, bine documentat, credibil și foarte bine scris.

Te-ar putea interesa și: