După eșecul Angelei Merkel de a forma o coaliție de guvernare, Germania se află în derivă, plutind fără cârmă spre o direcție necunoscută.

Toată Europa este cu ochii pe Germania, cea mai mare putere de pe un continent aflat deja în criză, în ultimii ani. Nimeni nu poate să spună cu precizie ce urmează. Trei scenarii sunt posibile.

1. O altă coaliție – cel mai improbabil

Rezultatele ultimelor alegeri legislative sunt principalul motiv al actualei crize politice: Merkel a câștigal alegerile în fruntea creștin democraților (CDU), însă rezultatul este cel mai prost obținut de formațiune din 1949 încoace. Pe locul II s-au clasat social-democrații (SPD). Adevărata victorie a întregistrat-o însă Alianța pentru Germania (AfD), formațiune eurosceptică, anti-sistem și anti-imigrație, care a reușit să se claseze a III-a, deși a fost întemeiată doar cum patru ani.

După ce încercarea de a forma o coaliție cu liberalii (FPD) și Verzii a eșuat, iar Merkel exclude guvernarea alături de AfD (considerată de „extremă dreapta” sau de Die Linke (de extremă stânga), cancelarei îi mai rămâne o singură opțiune: o mare coaliție cu SPD, așa cum s-a mai întâmplat, în 2005 și în 2013.

Însă șansele ca istoria să se repete sunt minime: liderul social-democrat, Martin Schulz, a promis în mod repetat, după pierderea alegerilor din 24 septembrie, că nu va intra la guvernare alături de Merkel. Lidera grupului social-democrat din Bundestag este pe aceeași poziție. Ei susțin că, la vot, germanii s-au pronunțat împotriva unei astfel de soluții.

2. Un guvern minoritar – cel mai instabil

Teoretic, un guvern minoritar format de CDU este posibil. Însă este greu de crezut că în practică această soluție poate funcționa pentru a conduce locomotiva Europei.

Cum liberalii, care s-au ridicat primii de la masa negocierilor, au declarat textual că preferă „să nu guverneze, decât să guverneze prost”, i-ar mai rămâne lui Merkel soluția unei „mici coaliții” cu ecologiștii, cu care are divergențe majore, în special în privința imigrației și a ritmului de transformare a economiei germane într-una „verde”.

În plus, o coaliție minoritară ar presupune că Merkel ar avea nevoie de alianți de circumstanță pentru a-și putea trece legile prin parlament. Ceea ce înseamnă o mare instabilitate politică.

Merkel însă s-a declarat „foarte sceptică” față de o asemenea posibilitate.

3. Alegeri anticipate – cel mai probabil

Alegerile anticipate ar fi, în schimb, „o soluție preferabilă”, a declarat tot Merkel, invitată luni la postul ARD. Ea a precizat că, în acest caz, ea va candida din nou pentru postul de cancelar.

De aceea, acest scenariu este cel mai plauzibil, dar nu fi foarte ușor de pus în practică. Există două modalități:

Prima: ar trebui ca Angela Merkel să solicite un vot de încredere în Budestag și să nu-l obțină. Așa a căzut social-democratul Gerhard Schröder în 2005. Însă mulți observatori apreciază că acest scenariu este imposibil prin prisma constituției, dat fiind că Merkel nu a fost aleasă de actualul parlament și că ea doar gestionează un guvern pentru afacerile curente, până la instalarea unui cabinet legitim.

A doua: președintele republicii propune Bundestagului un cancelar. Dacă acest nu obține majoritatea absolută, deputații au 14 zile pentru a găsi un nou candidat. Dacă nici un candidat nu obține majoritatea absolută, președintele poate dizolva Parlamentul și convoca noi alegeri în termen de 60 de zile.

Însă preșdintele german nu pare să dorească a se angaja pe această cale. Dimpotrivă, luni, Franz-Walter Steinmeier a îndemnat clasa politică să revină la masa negocierilor pentru a forma totuși un guvern, respingând pentru moment ideea alegerilor anticipate și invocând ideea stabilității Germaniei și a Europei.

Președintele declara pentru Die Welt: „Nu pot să cred că partidele angajate în negocieri iau serios în considerare riscul provocării de noi alegeri.”

Dacă nu se va ajunge la nici o soluție, germanii ar trebui deci să revină la urne la începutul lui 2018, după ce precedentul scrutin avusese loc în septembrie.

Însă în caz de alegeri anticipate, nimeni nu garantează că rezultele vor fi mult diferite de cele precedente. Iar clasa politică se gândește cu groază că singura formațiune care va înregistra o creștere va fi AfD, așa cum o arată sondajele.