Când pandemia de coronavirus a lovit Terra, o mulțime de salariați din industria alimentară au fost concediați, revenind la muncă abia în urmă cu câteva luni. Majoritatea au avut parte de ajutor de șomaj, însă unii au fost nevoiți să se bazeze pe rezervele de mâncare ca să trăiască. Mai mult decât atât, oamenii și-au pierdut și asigurările de sănătate, fiind puși în situația de a plăti bani din propriile buzunare pentru tratamente sau chiar să renunțe la acestea. Estimările specialiștilor arată cifre dezastruoase privind pensionarea vârstnicilor.
„Trebuie să muncim până murim”, spun vârstnicii care, teoretic, ar trebui să se pensioneze. Milioane de oameni însă nu își permit să recurgă la o astfel de măsură de teamă că rămân fără bani. În România, situația e îngrijorătoare. Bătrânii au ajuns să „mănânce mai puțin” ca să aibă bani pentru plata facturilor.
1/4 pensionari este în pragul sărăciei
Potrivit datelor furnizare de biroul de statistică al UE în 2020, unul din patru români de peste 65 de ani este în pragul sărăciei. În Bulgaria, raportul este de unul din trei. În piețe și magazine, prețurile depășesc bugetul cetățenilor. Un bărbat a declarat jurnaliștilor că, în loc să mănânce două pâini, mănâncă doar una și din a doua îi rămâne și pentru următoarea zi. „… E nenorocire!”, a afirmat el.
„E foarte greu și așteptăm acum că vine curentul… Mâncăm mai puțin, mai ușor, că ne-am cam îngrășat…”, a spus un alt cetățean. „Medicamente nu mai luăm, nu mai luăm nimic decât de mâncare, că vine iarna și o să plătim întreținerea foarte mult și dăm totul pe mâncare”, s-a exprimat o femeie.
Numărul angajaților de peste 75 de ani va crește cu 96,5%
Și alte state sunt afectate de crizele generate de pandemia de coronavirus. Milioane de americani nu își permit să se pensioneze. În următorul deceniu, se preconizează că numărul lucrătorilor cu vârste de la 75 de ani în sus va crește cu 96,5%, potrivit Biroului de Statistică a Muncii, iar rata de participare a acestora la forța de muncă va crește de la 8,9% în 2020 la 11,7% până în 2030, o rată care a crescut constant de la 4,7% în 1996.
Până în 2040, se preconizează că populația americană de adulți cu vârsta de la 65 de ani în sus va crește la 80,8 milioane de persoane, de la 54,1 milioane în 2019.
Numărul de lucrători care s-au pensionat în timpul pandemiei a fost cu aproximativ 2 milioane mai mare decât se preconiza. 50,3% dintre adulții americani cu vârste de la 55 de ani în sus au declarat că au ieșit din piața muncii din cauza pensionării în al treilea trimestru din 2021, față de 48,1% în al treilea trimestru din 2019, potrivit unei analize a Pew Research Center.
„Trebuie să muncim până murim”
„La 75 de ani, încă trebuie să muncesc”, a spus Maria Rios, care este angajată în industria alimentară și câștigă 14,50 dolari/oră. Soțul ei, care este pensionar, primește doar aproximativ 400 de dolari pe lună din prestațiile de asigurări sociale. „Trebuie să muncim până murim”, a spus bărbatul. Rios ar vrea să se pensioneze și ea, dar nu are această opțiune, chiar dacă se luptă cu cancerul ovarian și a trebuit să plătească din economiile sale sute de dolari pentru tratamente.
„La 75 de ani, încă trebuie să muncesc în continuare pentru a încerca să mă descurc. Asistența medicală pe care o oferă compania este mult prea scumpă și încă nu au oferit un plan de asigurare de sănătate mai accesibil”, a declarat Rios, care plătește aproximativ 200 de dolari pe lună pentru asigurarea de sănătate.
„Este, de asemenea, foarte important ca oamenii să poată avea și o pensie, să se poată pensiona cu demnitate, astfel încât cetățenii să nu fie forțați să se afle în situația în care mă aflu eu acum, la 75 de ani, și să fie nevoiți să lucreze în continuare”, a mai spus Maria Rios, citată de CNN.
Recent, a intrat în grevă împreună cu colegii ei timp de 10 zile, cerând salarii mai mari, asistență medicală mai accesibilă și o pensie asigurată. Relatările din mass-media cu privire la lucrătorii în vârstă au fost adesea încadrate ca povești de bine. Dar realitatea sumbră este că milioane de americani lucrează până la vârsta a treia pentru că nu-și pot permite să nu aibă un loc de muncă.