Din cuprinsul articolului
Tratatul de la San Stefano - 19 februarie / 3 martie 1878. Deși obține independența, României i se cere Basarabia de Sud și nu participă la discuții.
San Stefano este o mică așezare din zona metropolitană a Istanbului de astăzi. La 1878, era în vecinătatea capitalei otomane, Constantinopol.
San-Stefano: România nu participă dar face obiectul discuțiilor
La Kazanlîk. au început primele discuții ruso-otomane. Plenipotențiarii desemnați de cele două părți au fost contele Nicolai Pavlovici Ignatiev și Alexandr Nelidov de la ruși, precum și ministrul de externe Safvet Pașa, ambasadorul otoman la Berlin, Sadullah Bey, de la otomani.
Colonelul român Eraclie Arion este trimis la Kazanlîk dar nu este acceptat. Pacea se va discuta exclusiv bilateral la San Stefano, Pe 19 februarie/3 martie 1878, se va semna un tratat.Colonelul Arion primise ordinul de la Guvernul Brătianu să nu recunoască niciun act la negocierea căruia nu participam. Tratatul de la San Stefano a reprezentat un pas important prin care Rusia devenea influentă în Balcani și în Caucaz.
San Stefano, 19 februarie/3 martie 1878: independență dar cedăm Basarabia de Sud!
Tratatul de la San Stefano consfințește recunoașterea independenței Serbiei și României. România primește promisiunea cedării Dobrogei, linia de demarcație de la sud urmând a fi stabilită la nord de linia care trecea la sud de Rasova, respectiv la nord de Mangalia. Evident, România va fi nemulțumită. Invocă acea convenție militară din aprilie 1877. Ministrul rus de Externe Gorceakov afirmă sarcastic că România însăși a încălcat convenția defensivă când a acceptat la 19/31 iulie 1877 să intre în război la chemarea Rusiei. Așadar, Rusia nu era obligată să respecte ceva ce fusese deja încălcat!
Gorceakov are și planul B! Generalul Drenteln primise misiunea să ocupe Bucureștii. România își creează o linie de apărare: Craiova-Slatina-Pitești-Târgoviște. Rusia practic luase Dobrogea ca parte a despăgubirii de război și o oferea României în contul Basarabiei de Sud care-i oferea Rusiei acces la Dunăre.
Nemulțumirea Germaniei, Austro-Ungariei, Marii Britanii mută jocul la Berlin în vara lui 1878!
În fond, Bulgaria primise la San Stefano toată Macedonia. Având suzeranitate otomană, urma să aibă trupe rusești timp de doi ani. În Caucaz, Kars, Ardahan, Batumi deveneau posesiuni rusești. Serbia ca și România erau independente. Austro-Ungaria fusese tentată de Rusia, la Reichstadt în 1876 cu Bosnia-Herzegovina ca posesiune. Acum, avea doar un protectorat.
Nemulțumirea Germaniei, Austro-Ungariei, Marii Britanii mută jocul la Berlin în vara lui 1878! Diplomația românească putea spera că măcar va ajunge să fie auzită la Berlin. Deja Bismarck îi spusese Principelui Carol al României să accepte târgul Rusiei. Pe de altă parte, din partea tatălui său, Karl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen, Principele Carol mai aflase ceva.
Bismarck are doi ași în mânecă: „Moldau și Wallachei”!
Acesta îi spusese că Bismarck ca să câștige Germania ar fi urmat să meargă până acolo încât să joace cu Țara Românească și Moldova pe masă! Asta însemna că pentru Bismarck, Unirea din 1859 putea să nu mai existe! Exprimarea tatălui Principelui României fusese plastică: „Bismarck are doi ași în mânecă: „Moldau și Wallachei”!” Adică Bismark putea mulțumi oricare dintre cele trei capitale: Viena, Petersburg sau Constantinopolul cu Principatele a căror Unire ar fi fost suprimată.
Evident, clasa politică de la București a acceptat târgul. Dar, la Berlin, alte surprize vor aștepta România. Evident, asta este o altă poveste. Ce se poate spune clar este că recunoscută la San Stefano, independența României, cu două condiții grele va fi confirmată și la Berlin!
