Puținii sași care au rămas în Transilvania își păstrează cu sfințenie obiceiurile lăsate de străbuni. În perioada Crăciunului,cei mai mulți dintre ei se întâlnesc în bisericile evanghelice din satele transilvănene.
În majoritatea comunităților, sărbătorile de iarnă sunt privite ca un moment de bucurie și reînnoire. Tradițiile și obiceiurile sunt încă păstrate în multe sate ale României, mai ales în cele din Transilvania. De altfel, în unele localități marcate de identitatea săsească, tradițiile românești s-au împletit cu cele ale acestor comunități, conturând un adevărat tablou al unității. Puținii sași rămași în inima României trăiesc în armonie cu românii, respectându-și reciproc rânduiala, privind cu admirație și respect la credințele aproapelui, mai ales de sărbători.
Crăciunul în Transilvania. Ce tradiții aveau sașii
Sașii începeau pregătirile m cu mult timp înainte de sărbători. Primele care intrau în febra pregătirilor erau gospodinele. Încă de la jumătatea lunii decembrie, acestea dădeau startul coacerii biscuiților și a cornulețelor. Majoritatea deserturilor săsești din Transilvania aveau o cantitate generoasă de grăsime în aluat. Din aceste motiv, toate se păstrau fragede pentru o perioadă îndelungată.
Coacerea prăjiturilor continua până în ajun.
Scenete legate de Nașterea Domnului
În Transilvania,comunitățile de sași se reunesc în bisericile evanghelice. În ziua Ajunului, dar și în cea a Crăciunului, copiii iau parte la sceneta Nașterii Domnului (Krippenspiel). Sașii ajunși la maturitate, femei și bărbați, deopotrivă, cântă anumite cântece de laudă legate de Crăciun.
Ornamentele pentru această perioadă aveau un rol extrem de important pentru sași. Aceștia împodobeau biserica evanghelică din localitate cu coroniţie tradiţionale, denumite. Lichtert (Christleuchter). Aceste ornamente realizate de femeile din comunitate sunt păstrate până în ziua Celor trei magi, Dreikönigstag, pe 6 ianuarie.
Fanfara, elementul cheie în sărbătorile sașilor din Transilvania
În majoritatea comunităților, după slujba de Crăciun, fanfara îi întâmpina pe cei care au fost la biserică. De altfel, fanfara era un element cheie al sărbătorilor sașilor, toate momentele importante ale comunităților fiind legate de acest obicei. De la petrecerile și serbările cu fast, până la înmormântări, toate cuprindeau prezența fanfarei. Inclusiv în prezent, ritualul este păstrat cu sfințenie.
Cântecele de fanfară răsunau și a doua zi de Crăciun. Comunitățile de sași îl sărbătoreau pe Sfântul Ștefan, Stoifesdach. Cu acest prilej, erau organizate petreceri pentru copii, cu dansuri pe ritmul cântecelor de fanfară. Tinerii luat parte la baluri sau frăţii, denumite Bruderschaft, Schwesterschaft.