Are 92 de ani, și din cauza asta nu cred nici eu, nici alții și nici chiar el că va ajunge în sala de judecată să-și primească sentința în Dosarul Revoluției. Iliescu va muri în patul lui, nu ca tinerii împușcați în stradă sau ca soții Ceaușescu.
Când, în cât timp să citească judecătorii peste 4.000 de dosare, cu sute de pagini fiecare, scrise în 33 de ani? Zeci de martori – că nu mai zicem „mii”, fiindcă au murit mulți din ei – vor fi audiați în timpul procesului. Se vor mai cere și expertize… Va fi judecata pe fond, apoi apelul, iar asta cere timp, ani.
Știu și procurorii lucrurile astea, dar au scăpat de dosar, de gogoașa fierbinte din instituție, iar doamna procuror general Scutea va rămâne în istorie ca cea care l-a trimis în judecată pe fostul președinte Ion Iliescu pentru infracțiuni împotriva umanității și pentru că a confiscat revoluția ca să pună mâna pe putere. Iliescu – acuză procurorii abia acum – „a indus în eroare opinia publică în mod constant, repetat, sistematic, prin apariţiile sale televizate şi emiterea de comunicate (mecanism de exercitare a puterii de stat) şi şi-a asumat, în intervalul 22-30 decembrie 1989, operațiunea sistematică de inducere în eroare a opiniei publice exercitată de cadrele militare cu funcții de conducere ale MApN”.
Revoluționarii i-au fost scut mulți ani, l-au considerat liderul lor. Iar Iliescu i-a copleșit cu tot felul de drepturi. A fost bine, a fost frumos până într-o zi.
Nu am nicio așteptare de la acest proces ce va urma pentru că nu vom afla nimic în plus față de ce știm - mai ales noi, jurnaliștii ultimilor 33 de ani. În amintirile mele, Salvatorul Ion Iliescu va rămâne cu momentul istoric când revoluționarii l-au „bătut” cu ouă și monede.
Atunci, în 21 Decembrie 2008, s-a confirmat încă o dată că revoluțiile își devorează copiii. Ion Iliescu a fost bătut cu monede și huiduit la depunerea de coroane în Cimitirul Eroilor Revoluției. A doua zi se împlineau 19 ani de la aducerea lui triumfală în fața românilor și prezentat ca înlocuitorul lui Ceaușescu. Ion Iliescu, Liderul despre care se vorbea la Europa liberă ca despre posibilul salvator al țării! De 19 ani, însă, „simbolul” Ion Iliescu a fost devorat sistematic, înfățișându-ni-se în 2008, după ce pierduse toată puterea, ca un biet pensionar bătut cu monede de câțiva foști revoluționari virulenți, care îl acuzau pe liderul lor că el ar fi dat ordin să se tragă după 22 decembrie 1989.
Nemulțumirile față de Ion Iliescu erau multe, proporțional cu greșelile comise de acesta, și mereu tocate în presa liberă a vremii. Dar, când „fiul revoluției” devine un hoit „devorat” chiar de cei apropiați, el se transformă din nou în „erou adulat”. E o meteahnă specifică românilor. Iar atunci, în 2008, s-a întâmplat și asta.
A doua zi, pe 22 decembrie 2008, polițiștii Secției 1 l-au prins pe cel despre care credeam că a aruncat cu „30 de arginți” în Iliescu, la Cimitirul Eroilor. Era un bărbat, leat cu ținta sa. Avea 71 de ani. Poate că azi nu a mai apucat să împlinească 92 de ani, ca Ion Iliescu, și să afle că acesta a fost pus sub acuzare.
Bătrânul revoluționar a dat explicații scrise. Nu el aruncase cu banii, în cimitir. El aruncase cu ouă, în acea dimineață, în mașina fostului președinte. A zis că așa i-a venit, să arunce cu ouă. Că au murit copii la Revoluție. Iar polițiștii ne-au spus că doar l-au amendat, conform legii 61.
Ion Iliescu s-a arătat conciliant, iertător, spunându-ne că e vorba doar de injurii, de monede, de ouă… Nici nu mai contează. Dar a fost începutul sfârșitului unui om avid de putere. Putere la care a visat și pe vremea lui Nicolae Ceaușescu, în casa căruia spun unii că a crescut, dar mai ales după, când a crezut că a devenit Salvatorul națiunii.