Pe 13 decembrei 2004, într-o zi nesperat de caldă, Traian Băsescu vizita redacția „Evenimentului Zilei”.
Fusese ales președinte al României, și însoțit doar de consiliera Adriana Săftoiu, se avântase pe culoarele negre și insalubre ale Casei Scântei. Nu era pentru prima data când vizita redacția. Colegii de la Sport își aminteau că pe vremea când era ministru al transporturilor, Traian Băsescu obișnuia să-i mai calce după merciurile Rapidului. Eu îl cunoscusem ca redactor al revistei “Tinerama” în campania lui Petre Roman la Vaslui. Era exuberant, popular, total ieșit din tiparele politicianului român, dar departe de a fi ce se numește un om de stat. Era tânăr, creștea.
Acum era însă altceva!
Președintele ales al României vizita un cotidian. Care fie vorba între noi - sau pentru cei care nu au trăit vremurile acelea – a fost singura instituție de presă, alături uneori de Realitatea Tv, care l-a sprijinit pe candidatul Alianței DA. Nu facem istoria electorală a României, dar cert este că printre emoțiile și pupăturile de rigoare, Traian Băsescu a spus următorul lucru: „Vă promit doar un lucru. Că la sfârșitul mandatului nu voi spune: sistemul m-a învins”.
Acum, la 12 ani de la acele evenimente, și mai ales din cauza ultimelor contre dintre Traian Băsescu și Laura Codruța Koveși putem analiza mult mai limpede declarația. Este de netăgăduit că actualul Sistem este în totalitate creația lui Traian Băsescu. A reușit să creeze o Justiție funcțională, iar asta nu i-o poate contesta nimeni. A existat acest mic proiect de țară, iar lui Traian Băsescu i-a reușit. Nu cred că a plecat învins de Sistem pentru că el a creat Sistemul! Încerc să privesc mult mai relaxat precum alții lucrurile. E cert că mulți au renunțat la băsism, deși ajunseseră conjunctural în acestă postură. Aproaspe firesc, oriental, un dat al metehnelor autohtone. Când nu mai ești în funcție, îți mor automat lăudătorii. Se spune că după 23 august 1944, ajungând la putere, Petru Groza ar fi zis: „La noi, numai curul se schimbă – limbile rămân aceleaşi!”. I.D. Sârbu, în „Jurnalul unui jurnalist fără jurnal”, nu îi atribuie lui Groza această frază, ci unui apropiat care i-ar fi şoptit la ureche replica în momentul în care a văzut cine sunt cei care urcă iar la tribune. Vorba de spirit a fost remarcată şi de genialul Cornel Dinu, care a publicat-o mult mai elegant: „Se schimbă doar fundurile, dar limbile rămân aceleaşi“. Nu-s de acord nici cu termenul în sine de băsism. Ca să-l citez pe Ion Cristoiu, în calitate de istoric al clipei, jurnalistul trebuie să fie dincolo de simpatiile sale electorale, un om corect. Băsismul nu înseamnă fanatism, precum nici anti-băsismul nu ar trebui să însemne ură viscerală.
Dar hai să o luăm metodic. Vrea Traian Băsescu să distrugă Sistemul? Răspunsul nu poate fi decât unul singur: Nu! Ce om întreg la cap își distruge creația? Vrea Sistemul să-l scoată din joc pe Traian Băsescu? Nu! Care ar fi miza? Ce funcție mai poate ocupa în statul român Traian Băsescu. Ce i se poate oferi după ce ai fost timp de 10 ani șeful statului? După ce ești căpitan la Barcelona nu îți mai arde să devii star la FC Mizil?
În acest meci, încălzit artificial pe pe margine de unii, rezultatul nu poate fi decât remiză! X! Și Traian Băsescu și Sistemul au nevoie unul de altul. Dușmanii nu pot să fie decât printre chibiți!
Recomandările noastre
