Piloţii cursei Air France care s-a prăbuşit la 1 iunie 2009 în apele Atlanticului, în apropierea coastei braziliene, nu aveau pregătire adecvată pentru a face faţă furtunii, arată anchetatorii francezi, citaţi de BBC.
La bordul aparatului Airbus 330 care făcea legătura dintre Rio de Janeiro şi Paris se aflau 228 de oameni. Avionul s-a prăbuşit la patru ore după decolarea de la Rio, după o furtună puternică la înaltă altitudine. Niciunul dintre călători nu a supravieţuit. La bord se afla şi o româncă, Violeta Băjenaru.
Concluzia Biroului francez de Anchete şi Analize (BEA) vine la peste doi ani de la accident şi arată că piloţii nu au reuşit să comunice semnalele de avertizare indicate în mod repetat de aparatura de la bordul aeronavei şi, mai mult, nu erau bine instruiţi pentru a face faţă pericolului.
Potrivit liderului BEA, Jean-Paul Troadec, "situaţia putea fi evitată", dacă se acţiona ca la carte în minutele care au precedat prăbuşirea. Folosind datele înregistrate de cutiile negre, anchetatorii au ajuns la concluzia că echipajul nu a fost capabil să realizeze pierderea de altitudine, cu toate că o alarmă sonoră îi avertiza de circa un minut.
"Primul pas al dezastrului a fost deconectarea pilotului automat, urmată de pierderea senzorilor de viteză, cel mai probabil după ce au fost îngheţaţi de cristalele de gheaţă. În aceste condiţii, pilotul ar fi trebuit să declanşeze o procedură cunoscută sub numele de "Unreliable IAS", a concluzionat Troadec. Unreliable IAS este o procedură ce implică înclinarea avionului la cinci grade atunci când viteza indicată a aerului este afişată greşit sau lipseşte, aşa cum se întâmplase în cazul acestui zbor.
"Unghiul luat de ei a fost mult mai mare. De aceea, avionul a început să piardă rapid altitudine, în scurt timp ajungând în poziţie verticală", a adăugat Troadec. Compania aeriană Air France a negat aceste acuzaţii.