Capitalismul legal a învățat de la capitalismul criminal că în lumea banilor doar cei care încalcă regulile supraviețuiesc, scrie jurnalistul italian Roberto Saviano, citat de The Guardian.
În urmă cu 19 luni, a fost dată publicității ancheta Panama Papers.
Acum au apărut noi documente sub numele „Paradise Papers”, în publicații britanice și europene.
Când au fost făcute dezvăluirile anchetei Panama Papers, jurnalistul Roberto Saviano, specializat în anchete despre mafie, a scris că dacă nu apărea numele premierului britanic de atunci David Cameron, în documentele respective, dezvăluirile nu ar fi avut un impact atât de mare. Acum, dacă nu apărea numele Reginei Elisabeta în aceste documente, probabil nu ar provoca atât de multe discuții, remarcă el, conform The Guardian.
Mecanismele sunt aceleași. Doar firmele de consultanță și insulele de unde au plecat știrile originare sunt diferite. În Paradise Papers, există de la crearea legală, chiar dacă nu neapărat etică, a companiilor off-shore, pentru plata unor taxe mai mici, până la companii colaterale, care ascund bunuri făcute cu bani „murdari” sau de origine criminală.
Parasidurile fiscale sunt locul unde capitalismul legal și cel ilegal se întâlnesc și fuzionează, precizează sursa citată. Iar organizațiile mafiote au fost primele care au creat și facilitat spălările de bani prin intermediul acestor paradisuri.
În anii 1980, Gilberto Rodriguez Orejuela, liderul cartelului columbian Cali, a devenit cel mai mare deținător de acțiuni al First Interamericas Bank of Panama.Cartelul a făcut asta pentru a facilita spălarea de bani proveniți din traficul de droguri, bani pe care să-i repună în circulație.
Anul trecut, s-a descoperit că vila unui rege al drogurilor de pe piața mexicană, Rafael Caro Quintero, aparține unei companii off-shore, din Panama, chiar lângă banii unor oameni de afaceri li politicieni europeni importanți. Aceste bunuri au diverse origini - unele legale, altele ilegale - dar toți caută aceleași servicii și se bucură de aceleași beneficii.
Panama, Insulele Bermude, Singapore, Cipru și Malta, împreună cu Londra, aflată în centrul acestei rețele - sunt teritorii unde poți ascunde bani. Nu este ilegal. De fapt, atunci când apar documente precum cele din Paradise Papers, rezultatul este, de obicei, deteriorarea imaginii unei persoane, nu trimiterea lui la închisoare.
Cu toate acestea, deteriorarea reputației este mai puțin periculoasă când este vorba despre corporații multinaționale, când se descoperă că și ele au conturi off-shore.
Când aflăm că firme mari precum Microsoft, Google sau Apple au bunuri în companii off-shore, iar imaginea sau încasările lor nu sunt afectate absolut deloc, începem să legitimizăm aceste practici financiare.
Ca o folie protectoare, această decoperire nu face decât să-i protejeze pe toți ceilali care sunt în acest joc: dacă ei au conturi acolo și fac asta, și nu li se întâmplă nimic, înseamnă că totul e ok!
Datorită lor, a plăti taxe este o activitate percepută ca fiind bună doar pentru cei care nu-și permit să nu plătească!
Un studiu realizat de Institutul pentru Taxe și Politici Economice, publicat anul ăasta, arată că 366 din 500 de companii americane, cu cele mai mare venituri (sunt parte a topului Forbes 500) folosesc filiale localizate în paradisuri fiscale pentru a-și reduce taxele plătite. Între acestea se află: bănci importante, instituții financiare, corporații farmaceutice și comunicații multinaționale, companii mari din domeniul alimentației sau modei.
Rezultatul este că un electrician de la periferia Romei sau o firmă mică din Liverpool, de pildă, vor avea o presiune fiscală de un infinit de ori mai mare decât giganții internaționali, care câștigă de un infinit de ori mai mulți bani, conchide autorul.