Fiecare eveniment din viața omului vine la pachet cu multe tradiții și obiceiuri moștenite de la străbuni. Înmormântarea este unul dintre cele mai dureroase evenimente, însă este și cel mai plin de superstiții. În cimitir, multe morminte au două cruci, una de lemn și alta de piatră. Ce semnifică această tradiție.
Moartea cuiva drag este cel mai dureros eveniment. Înmormântarea marchează sfârșitul vieții și este un eveniment plin de tradiții și superstiții. Majoritatea mormintelor au două cruci: una din lemn și una de piatră și probabil că și tu te-ai întrebat de ce nu este o singură cruce și ce semnifică acest obicei.
Scrierile biblice ne spun că Mântuitorul Iisus Hristos a fost răstignit pe o cruce de lemn. Aceasta are o semnificație importantă, ea fiind un semn comun al creștinismului.
Potrivit istoricilor, oamenii au introdus crucea de lemn în tradițiile legate de înmormântare, ea fiind folosită și în ziua de astăzi. Ei susțin că această cruce de lemn nu trebuie să rămână la mormânt pentru o veșnicie. După șase luni de la înmormântare, ea ar trebui să fie înlocuită cu una de piatră sau marmură, astfel făcând față trecerii timpului. Chiar dacă majoritatea mormintelor au cruci de piatră sau marmură, oamenii obișnuiesc să lase și crucea de lemn.
De ce suntem înmormântați la doi metri sub pământ
Nu doar cele două cruci de pe mormânt fac oamenii să își pună întrebările legate de tradițiile de înmormântare. O altă regulă este ca decedații să fie băgați la doi metri sub pământ. Explicația acestui lucru vine de la oamenii de știință, care susțin că acest obicei a rămas după ciuma din Londra, din 1665.
Explicația poate pare bizară însă, oamenii care mureau de ciumă erau îngropați la doi metri în pământ, această distanță fiind considerată suficientă pentru ca focarul de infecție să fie oprit. De asemenea, la o astfel de adâncime, animalele nu pot ajunge pentru a dezgropa cadavrele.
O altă explicație cu privire la regula de a înmormânta defunctul la doi metri sub pământ este legată de evenimentele din perioada secolelor VXIII-XIX. În acea perioadă, jaful de morminte devenise extrem de popular. Pentru a păstra bunurile decedatului în siguranță, se presupunea că distanța de doi metri este mai mult decât suficientă pentru a împiedica hoții să îl dezgroape și să fure obiectele de valoare, potrivit shtiu.ro.