Pe 6 august, creștinii sărbătoresc Schimbarea la Față a Domnului, una dintre cele mai mari sărbători religioase. În tradiția populară, această sărbătoare este legată de mai multe obiceiuri.
Schimbarea la Față a Domnului se referă la minunea care a avut loc pe muntele Tabor, unde Hristos isi descopera dumnezeirea Sa. Evanghelistul Matei spune despre minunea dumnezeiască: “Și a strălucit fața Lui ca soarele, iar veșmintele Lui s-au facut albe ca lumina”.
Tradițiile și superstițiile românilor legate de Schimbarea la Față a Domnului
În tradiția populară, Schimbarea la față se numește ;i „Obrejenie” ori „Pobrejenie”. Este zi de odihnă, nu se muncește la câmp sau prin casă fiindcă e pericol de îmbolnăvire. Mai mult oamenii caută să fie împăciuitori unii cu alții pentru a nu avea parte tot anul de ceartă și sfadă. "De Probejenie, indiferent că e băiat, bărbat, fată, femeie, se ferește de a se ocărâ unul cu altul, căci tot anul nu trăiește decât în sfadă cu alții". Fetele sunt sfătuite să nu se pieptene în această zi, pentru că nu le mai crește părul, așa cum nu mai crește nici iarba.
Obrejenia este hotarul dintre vară și toamnă
Obrejenia este văzută ca un hotar ]n tradi'ia populară, De acum frunzele încep a se îngălbeni, apele se răcesc, iar păsările încep să plece spre țări mai calde. În această zi se duc la biserică, pentru a fi sfințite fructele abia culese: mere, pere, prune şi mai ales struguri. Recolta aceasta se numeşte „pârga" din struguri. Fructele sfinţite se împart credincioşilor care participă la slujba praznicului împărătesc. Se sfinţesc grădinile, boabele de grâu pentru semănat şi toate recoltele.
Oamenii care se roagă să scape de o patima se vor vindeca cu siguranță. Femeile însărcinate care țin post in aceasta zi se vor bucura de o naștere ușoară şi de copii sănătoși.
În popor, se mai crede că toți cei care pleacă în călătorie in aceasta zi se vor rătăci pe drumul de întoarcere şi vor ajunge numai în momentul în care se întorc şi berzele.
Sărbătoarea datează din vremea Sfintei Împărătese Elena
Sărbătoarea Schimbării la Faţa datează de la începutul secolului al IV-lea, când Sfânta Împărăteasa Elena a ctitorit o biserica pe Muntele Tabor. Primele mențiuni ale acestei sărbători se regăsesc în documente din prima jumătate a secolului al V-lea. În Apus, sărbătoarea a fost adoptată mai târziu, în urma hotărârii luate de papa Calist al III-lea, ca un mod de a-si arata recunoștința față biruința din 1465 de la Belgrad împotriva turcilor, scrie site-ul antena3.ro.