De luni, intrăm în săptămâna patimilor însoţindu-l cu gândul şi sufletul pe Iisus Hristos în drumul său spre "Patimă" care semnifică: chinuri, dureri, lovirile, bătăile, scuipările, răstignirea şi moartea Fiului lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră, a păcătoşilor.
Săptămâna Patimilor este un prilej pentru a ne curăţa de păcate, de răul ce ne stăpâneşte, de ură, de gânduri urâte pentru semenii noştri, de tot ceea ce nu ne face să fim mândri, mergând pios spre spovedanie şi sfânta împărtăşanie. Bucuria învierii este cu atât mai mare, mai simţită cu cât am reuşit fiecare în parte după putere, după voinţă sa ne rugăm, să cerem iertare, să ţinem post, să plecam capul măcar pentru câteva momente. Numai aşa putem simţi bucuria zilei de Paşte, a bucatelor, a luminii, bucuria celor din jurul nostru, curăţirea din suflet, din case, din aşternut. Doar aşa putem trece mai departe peste cele negre făcând loc celor curate şi luminate de Puterea Divină. Trăim vremuri tulburi, uităm de cele mai multe ori să ne oprim măcar pentru câteva clipe din drumul cotidianului şi, să ne întrebăm dacă ne este bine, dacă suntem pe calea dorită, dacă avem mulţumire sufleteasca, dacă bucurăm pe cei din jur, dacă suntem la rândul nostru împliniţi, dacă am învăţat ceva de la viaţa încercată, dură, lipsită de suflet care se măsoară mai tot timpul în material. O dată cu începerea Sărbătorii Floriilor, de mâine după amiază intrăm în Săptămâna Mare şi poate că ar fi bine să începem cu lucruri potrivite nouă, celor atât de preocupaţi, de grăbiţi prin viaţă spre multe şi fără de capăt, fără de rost, că este prilej să trăim şi să sărbătorim aşa cum se cade Săptămâna Mare. Cei mai mulţi, din păcate, în fugă, îşi vor aminti că este Săptămâna Mare şi vor trece, cât de puţin, pe la biserică sau alţii deloc. Dar, să nu uite că Domnul nostru se lipeşte de buna voie de viaţa fiecăruia dinte noi şi îmbrăţişează suferinţa fiecăruia în parte. Oare toate acest lucruri le gândeşte şi le face fiecare creştin? Pentru că mentalitatea noastră despre viaţă de cele mai multe ori funcţionează invers, pe de o parte evităm patimile, le renegăm din egoism, iar de cealaltă parte avem mare grijă să nu cumva să pierdem, să nu cumva să ne lipsim de plăcerile vieţii, de belşug... înaintea pioşeniei. De asta mersul nostru pe drum, nu este de cele mai multe ori cel corect şi oricum fără voie suferim pătimirile. Când ne amăgim cu bucuriile momentului nostru nu facem decât să prelungim agonia, suferind cumplit acuzând că viata noastră este un iad. Aşadar, dacă am înţelege corect suferinţele şi le-am vedea ca pe o binecuvântare de la Dumnezeu, cât de diferit ne-am simţi, ne-am da seama că deşi mergem măcar în gând spre Golgota împreună cu Hristos, ne aflăm deja înlăuntrul Raiului aflând că viaţa nu este numai patimă, ci şi mulţumire de sine. Trebuie să recunoştem ca de multe ori ne simţim atât de nefericiţi pentru că ne lipseşte un lucru sau altul dar, de fapt, nu ne lipseşte nimic şi chiar dacă ne-ar lipsi ceva n-ar trebui să fim nefericiţi, ci binecuvântaţi că ne trezim dimineaţa sănătoşi cu razele soarelui luminându-ne casa, cu cei din jur grângurind, făcand zarvă, dând frâu liber unei noi zile ca şi unei noi vieţi. Dragostea lui Iisus este necondiţionată, neîngrădită, arătând în învăţăturile sale că nu trebuie să-l constrângem pe seamăn sau, să-l condamnăm, ci să-i lăsăm libertatea să gândească, să cugete, să lucreze...singur să revină pe calea cea bună. Așadar, cu aceste ziceri, urez ca Dumnezeu să ne învrednicească şi să cinstim cu adevărat Săptămâna cea Mare și... Învierea Domnului.
Recomandările noastre
