Evenimentul Zilei > Actualitate > Tortionari-sefi in comunism, cuprinsi de „simtul datoriei”
Tortionari-sefi in comunism, cuprinsi de „simtul datoriei”

Tortionari-sefi in comunism, cuprinsi de „simtul datoriei”

Dupa ce au condus inchisori grele ca Botosani si Gherla, ofiterii Rautu si Cimpoiesu vorbesc senin despre tortura si simtul datoriei.

Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului a facut plangere penala impotriva a peste 200 de cadre de conducere din inchisorile politice comuniste. Printre ei si Constantin Rautu si Constantin Cimpoiesu. Cei doi au facut cariera la Botosani, Suceava, Gherla si Galati.

Rautu va implini 81 de ani. A cunoscut gloria in timpul marii terori comuniste, cand elita intelectuala a Romaniei disparea in puscariile politice. Ultimul grad in Ministerul de Interne a fost de capitan, iar in prezent traieste la Constanta, vaduv si cu paralizie la o mana.

Fosilele trecutului atarna pe peretii micului sau apartament: un tablou din anii ‘50 ii aminteste de un detinut de la Gherla, fost pictor si profesor la Cluj. Omul era obligat de comandantul puscariei sa fabrice „opere de arta”, pe care le facea apoi cadou subordonatilor.
Insa Rautu nu il uita nici dupa 50 de ani pe ploiesteanul Constantin Cimpoiesu. Cand erau amandoi sefi la Botosani, cei doi s-au acuzat ca au permis schingiuirea detinutilor.

EVZ: Ca loctiitor politic la Penitenciarul Galati ce sarcini aveati?
Constantin Rautu:
Ca detinutii politici sa nu vorbeasca intre ei si supravegheam cadrele sa nu le faca legatura cu exteriorul.

Si cum ii verificati?
Stand printre ei, pe sala si pe coridor, ca sa nu zgarie peretii, sa nu bata Morse. Erau doua sute de liberali laolalta care nu trebuiau sa caraie. Ii ascultam la usa, priveam pe vizeta sau intram peste ei. Stiau ca, daca ridica mana sa faca scandal, a doua zi vine anchetatorul, ii leaga burduf si ii bate la talpi pana iese fum de papusi.

Ati asistat la asa ceva?
Am vazut cum ii plesnea de nu mai tineau minte. In doua ore ii rafuia anchetatorul de baga spaima si in ceilalti. Ii lega cu sfoara, apoi baga un bat pe dupa mana si ii tinea pe spinare, ca sa tina talpile frumos la bataie. Si-apai ii mangaiau cu paru’, cu coada de matura sau de sapa. Bateau „papucii” (talpile detinutului – n.r.) pana-i faceau zob.
 
Dumneavoastra ati lovit?
N-am avut ocazia.

Cate ore munceati?
Zi-lumina. Si uneori faceam cu Moromete (Nicolae Moromete, tortionar, fost comandant si la Jilava – n.r.) controale de noapte pe celular si pe saloane, plecam acasa si reveneam in supracontrol.  

Ce urmareati?
Sa nu vorbeasca, sa nu evadeze si sa nu se revolte.

La Gherla v-a fost sef chiar Petre Goiciu (tortionar, ex-comandant la Gherla – n.r.). Cum era?
Da, un mosnegut care era pentru familie si dreptate. Ura detinutii politic, dar cadrele erau ca si copiii lui. Plus ca respecta batranii. Cartea lui de baza era o brosurica despre un tanar invatat de comandant.

Cum isi manifesta ura?
Nu ii batea, dar ii facea nerusinati, golani, distrugatori. Dar la Gherla bataile erau cu drugul si bagau detinutul intr-o camera unde erau mardeiasii. Anchetatorii veneau din Jandarmeria veche. Bateau fara limita, pana facea detinutul pe el, cu parul cu care carau tinetele. Cand le trageau in calcaie si in capul oaselor se zdruncinau detinutii, care ieseau din ancheta in patru labe. Si la Suceava, Maricea, un mare anchetator din Securitate, ii trecea dintr-un cap in altul al coridorului prin ciomege.

Ati tolerat bataia detinutilor la Botosani ca si comandant? 
Nu, dar erau Vasiliu, Gavriliu si Dinica, subofiteri care bateau cu drugul si cu manjacul din curele, de-ti trecea prin oase. Eu doar nu am oprit bataia si am continuat ce a inceput Cimpoiesu. Subofiterii luau detinutul cu pretexte gen: „F… mama ma-tii, am cazut in sant cand ma gandeam la tine!”. Si pac! Socoteau meserie sa bati.

MANDRIE PROLETARA

„Era o onoare sa fii in uniforma de militie”

Cum ati ajuns la Directia Penitenciare?
Noi am fost injositi pentru ca eram pregatiti de infanterie.

Nu ati protestat?
Ce sa comentezi? Noi am fost pregatiti sa comentam? Dar stiti ce cadre erau la puscarii? Ciobani de pe camp. Le-au pus vestonul in spate si fa cu ei tragere, instructie, vorbeste-le de istoria politica a partidului, cand ei atata au auzit pana atunci: „brr! hai!”. Unii nu stiau nici sa se semneze.

Ce ieseau astfel de ciobani?
Sergenti-majori. Daca erai scandalagiu in sat, cand veneau de la Directie sa caute baieti la penitenciar, te „recomanda” primarul si scapa de tine. Or, noi ne pregateam de militie.

Ce va pregateati sa deveniti?
Orice. Era o onoare sa fii in uniforma de militie cu epoletii rosii.

Draghici – bland, Nikolski – satrap

L-ati cunoscut pe Draghici (Alexandru Draghici, tortionar, fost ministru de interne – n.r.)?
Sigur, si in biroul lui, si la un Revelion in Parcul Bordei din Bucuresti. Avea o privire blanda, nu mutra de ocnas sau de criminal. Dar cand se hotara, nu se mai intorcea din drum.

Imaginea lui e cea de zbir.
Nikolski, dom’le, era cunoscut ca un satrap. Cica reeduca legionarii la Pitesti, cand de fapt i-a dus acolo sa-i omoare. Era un batran ghebos si sfrijit. Vedeai dupa figura ca-i dracu’. E mare diferenta: cu Draghici puteai sa discuti doua cuvinte, dar cu Nikolski era imposibil.

L-ati cunoscut si pe Lucretiu Patrascanu?
L-am vazut doar, cand era in arest, iar eu in trecere pe la penitenciar. Nu a fost impuscat, a fost lovit in cap cu ranga, asa stiu eu de la subofiterii de acolo. Zicea unul ca a vazut „Pac in cap, pac in cap”.

Ati discutat cu Patrascanu?
Nu, m-am uitat la el in celula doar pe vizeta. Venisem in inspectie de la Directia Generala si cascam si eu gura pe acolo, sa vad daca detinutii dorm sau fac altceva. 

Pensionar linistit

Ce salariu aveati?
La Suceava, luam 700-800 de lei, cand sentinela avea 250-300.

Si pensia?
Am 1.200 de lei. Din pensia civila as avea de sare si paine, dar pensia de armata e baza, 900 de lei.

Pe numele dumneavoastra exista o plangere penala pentru genocid. Cum comentati?
E una cand iei o hartie si vrei sa construiesti realitatea.

Drumul lui Constantin Cimpoiesu prin istorie s-a oprit intr-un apartament insalubru din Ploiesti, unde traieste singur, intr-un sanctuar cu doua camere dedicat mizeriei. In bloc, fostul comandant de puscarii nu trece drept un anonim, caci este gospodarul asociatiei: desfunda canalizarea, repara scurgeri si e un vidanjor desavarsit. Altfel, batranul, trecut de 83 de ani, paseste greu, vorbeste lent si crede pana la final in zodia ateismului: „Cand mor, nu vreau cruce pe mormant. Cred in materie, nu in Dumnezeu”, proclama fostul ofiter.

EVZ: Ati fost sef si in Directia Cadre in Ministerul de Interne, nu doar director de penitenciar.
Constantin Cimpoiesu:
Da, selectam oamenii. In inspectoratul ministrului, prin ‘50-’51, din 15 oameni cati erau au ramas vreo doi. Pentru restul am propus scoaterea din MI pentru ca, dupa cum am invatat in scoala, ne trebuie oameni cu origine sanatoasa, cu baza muncitoreasca. Or, aia erau chiaburi.

Nu conta competenta?
Nu. Doar la Arhivele Statului a fost nevoie de un director si chiar am trimis un chiabur pentru ca stia limbi straine. Mergea sa-l mentinem, dar nu sa-l facem general.

La Botosani, o perioada, i-ati lasat comanda lui Constantin Rautu, care fusese acuzat ca a permis bataia detinutilor de catre subofiterii Vasiliu, Gavriliu si Dinca. Dar dumnealui sustine ca tortura a fost initiata de dumneavoastra.
Na, na, na, nu am permis bataia. Eu ziceam: pentru ce intra oamenii in puscarie? Pentru bataie, pentru un geam spart sau ca s-au regulat. E condamnat pentru bataie si noi sa-l batem? I-am si spus lui Gavriliu: „Fii atent, iesi la pensie si te prind aia pe care-i lovesti si-ti rup picioarele”.

Asadar, subordonatul Gavriliu batea.
Daaa! Avea o sete de bataie serioasa cand nu eram eu acolo.

L-ati sanctionat?
I-am atras atentia, nu l-am pedepsit disciplinar.

De ce? Era „baiat bun”?
Era ofiter pregatit, dar avea momente din astea.

Si Dinca, Vasiliu?
Vasiliu era cu pregatirea de lupta, nu s-a plans nimeni.

Dar de unde stiati ca bate Gavriliu?
Imi raportau detinutii.

Aveau acest curaj?
Da, doar faceam raport cu ei.

Dar de ce nu l-ati sanctionat?
N-am sanctionat pe niciunul care lovea detinutii, dar le-am zis ca nu e regulamentar.

Rautu de ce a declarat ca v-a imitat permitand bataia?
Asa a declarat?

Da.
(tace) Dom’le, de schingiuire, la Botosani, s-au ocupat securistii. Mi-au cerut un pavilion si le-am dat. Ce faceau acolo nu ma interesa, nu eu faceam paza, ci doar aprobam mancarea.

Deci stiati ca acolo se practica tortura?
Nu, ce, imi dadeau mie voie sa intru?

Erati comandant.
Dar nu aveam voie acolo.

Erau totusi oameni batuti pentru alt crez politic decat linia oficiala.
Da, da, da.

Era in regula? Nu v-ati intrebat daca e bine ce face partidul pe care il slujeati cu ei?
Pai, nu ma interesa pe mine. Eu mi-am vazut de unitatea mea, sa nu se bata, sa se dea mancare cum scrie la carte, jos palaria.

AS

„M-am descurcat peste tot”

S-a facut plangere penala contra dumneavoastra si sunteti acuzat de genocid.
Si pe cine am schingiuit eu? Sa-mi spuna daca am dat un bobarnac.

Urmeaza sa se verifice. Cum a fost viata dumneavoastra in sistemul penitenciar? Buna, rea sau ca oricare alta?
Dom’le, practic, am facut parte din aparatul de opresiune, adevarat?  Si multa lume a facut parte, dar depinde de educatie. De exemplu, la mine nu am cum sa dovedesc ca am luat masuri impotriva celor care mai piscau cate un detinut. Dar, domnule, de ce nu s-ar lega odata de unitatea mea, cum ca erau pusi sa manance materie fecala? Cum imi spune mie de materie fecala, dar nu primeam eu intai o portie de ciorba? Sunt exagerari nenorocite, ca sa ne critice de pomana.

Pilda de la Tulcea

Pai, nu prea puteti sa dovediti ca i-ati mustrat pe batausi.
Uite un caz de cand eram la Tulcea. La o sectie de femei care lucrau la fabrica de conserve aveam un maior maghiar care mai pisca pe cate una cu vergeaua la cur. O detinuta de aia care a luat o nuia la cur s-a razbunat cu o cana de bors. Si-a bagat degetul in „pasarica” si l-a muiat in cana de bors pe care i-a dat-o maiorului. Alta a vazut-o, dar a tacut pentru ca a amenintat-o ca ii ia gatul. Aia n-a spus nimic pana s-a liberat. Apoi, i-a zis maiorului ca detinuta cutare, care s-a liberat, a facut asa. Atunci i-am zis eu lui: „Bai, baiete, ai vazut ce inseamna sa-i dai la cur cu o nuia si sa bei ce-ti da femeia?”.

Cum e si pensionar, si gospodar la asociatie?
Eu m-am descurcat peste tot si am 1.350 de lei pensie.