Cinematografia r omânească a a vut în „distribuția” s a, de-a lungul timpului, mult e artist e frumo ase și t alentate. A f ost, însă, o actriță care a sp art, cumva, tiparele chiar și pe timpul lui Ceaușescu. Avea acel „je ne sais quoi”, pe românește un „vino-ncoa’” irezistibil. Nici ea nu știe cum a reușit să scape de cenzura c omuniștilor o s cenă în c are apăr ea cu pieptul de zgolit. Lucru pe c are l-a r epetat, ulterior în mai multe filme. Rolurile sale din „Probă de microfon”, „Sosesc păsările călătoare”, „Șobolanii roșii” sau „Cel mai iubit dintre pământeni” sunt de neuitat. Ciudat, a ales să s e pensione ze la 50 de ani. Mai j oacă și acum, dar mai rar. A împlinit 6 7 de ani și trăiește, cu soțul ei, un francez de origine croată, într-o căsuță de lemn, c a-n povești, la Buf tea. Și la această vârstă debordează de feminitate. Iar mintea îi est e la f el de sprințară și discursul aidoma ca pe vremea când suc ea gâturile băr baților cînd mergea pe stradă. O cheamă Tora. Tora Vasilescu. O femeie adevărată care și-a trăit viața cum i-a plăcut ei. Ca-n filme.

 

„Să râzi de tine însăți e o adevărată terapie”

Casa din lemn, făcută de nișt e mar amureșeni, nu are nici un cui de fier în alcătuirea ei. În fața ei are și un mic bazin în care înoată aproape în fiecare zi. Livada din ograda e plină de meri, caiși, tufe de zmeură, un smochin, flori cât cuprinde, iar coaja alba a unui mesteacăn tânăr întregește ansamblul. În aer plutește o aromă de plăcinte de mere cu s corțișoară. „Am un măr aici din al cărui fruct, dacă muști e ceva…, de nu pot să spun”, se laudă actrița convertită în gospodină. Din fundul curții se aude un lătrat. „Îl cheamă Medo, adică „Ursu” în sârbo-croată și e ciobănesc carpatin”, explică Tora Vasilescu, după care se plânge că i-au năpădit gospodăria niște „insecte vampir”.

Nu o plictis ește viața la țară, singură, doar cu s oțul său? Râde: „La vâr sta mea îți rămâne do ar umorul. Să râzi de tine însuți e o ade vărată t erapie. Eu cu s oțul meu avem ac elași c od de umor și de-aia râdem amândoi… După c e nu t e mai fugăresc hormonii te ajută doar umorul!”.

 

A plecat de la Calica și a ajuns la Flămânzeni

Doamna Tora a fost una dintre cele mai frumoase şi s exy actriţe r omânce. Cu siguranţă est e o într ebare dificilă, po ate chiar cinică, dar cum trăieşt e o astf el de f emeie, adulată de băr baţi în tiner eţe, la vâr sta ac easta? Mar ea actriță c ade pe gânduri. „Că eram adulată de bărbați nu conștientizez nici acum. Nu m-am considerat frumoasă… Poate mai mult o frumusețe balcanică. Îmi pare rău că n-am făcut filme când eram ca o căprioară”, o dă iar pe râs artista. Că tot veni vorba, cum a ajuns fetişcana din Tulcea una dintre vedetele cinematografiei româneşti? Ce erau părinţii săi şi c e f el de educ aţie a a vut? Scormonește r epede prin amintiri. „Eu m-am născut la Constanța. Tata a murit și mama m-a lăsat la bunica, în satul Calica, acum Izvoarele. Uite-așa, am plecat eu de la Calica și am ajuns, acum, la Flămânzeni, că așa se numește cartierul ăsta din Buftea!”, se distrează Tora Vasilescu.

Povestește că la Calic a a f ost reperul ei de purit ate: „Mama s-a r ecăsătorit și am ajuns la T ulcea. Tătăl meu adopti v se numea Wagner. A făcut lagăr la ruși și, după ce s-a întors, și-a schimbat numele în Vasilescu. Liceul l-am făcut la Tulcea și la IATC am intrat la a treia încercare. Da’ n-am trăit pe spatele părinților. Am fost actor-prezentator la Casa de Cultură a Sindicatelor”.

 

„Lucrurile se fac ori până la capăt, ori deloc!”

 

A f ost căsăt orită cu e xcentricul regizor Mircea Daneliuc. Nu au a vut c opii în c ei z ece ani de căsnicie. Ar e vr eun r egret? Cum e viaţa în c omun a doi mari artişti? Întrebare nu-i prea c onvine. „Am cam uitat, că nu stau să mă gândesc. Alain, soțul meu, mi se pare că e bărbatul meu dintotdeauna. În rest, mi-am propus să uit și să iert și să nu mai gândesc în trecut. L-am mai visat pe Daneliuc, câteodată, cum visează omu’…”.

Înainte de ’ 90 ap ariţiile sexy erau destul de r are în filmele r omâneşti. Ea a f ost una dintre primele actriţe r omânce c areia f anii i-au văzut sânii la cinemat ograf. U n e xemplu este pelicula „Probă de microfon”. După r evoluţie a apărut de zbrăcată şi în „ Cel mai iubit dintr e pământ eni” şi în „Şobolanii roşii”. Cum a fost în fața camerei? Dar în s ocietate? Se destinde: „Un actor nu joacă pe scenă cu buletinul lui de identitate. Jucând un personaj negativ, uneori, îți descoperi propriile umbre. În momentul cînd îți este jenă transmiți asta spectatorilor. Lucrurile se fac ori până la capăt, ori deloc!”. Adaugă că e timidă și că n-a pier dut rușine a: „M i s-a întîmplat să refuz roluri în care trebuia să apar cu sânii goi. Nu vrei să știi c e r eplică vulg ară mi s-a dat! M i-a zis r egizorul: „Da’ ce, dragă, ești țața Le ana și ai sânii până la buric?„”.

 

„Basic instinct” de Buftea

Cenzura nu a înc ercat să t aie acele scene sexy? Actrița se îmbujorează: „La «Probă de microfon» eram întinsă pe spate și mă jucam cu un disc de vinil pe care îl răsuceam. Și doar o secundă se vedea ceva. Plus că regizor era Daneliuc, care era soțul meu. Eram ca-n familie”. Întrebată dacă ar fi ac ceptat rolul lui Sharon St one, din „Basic instinct”, Tora Vasilescu e pr agmatică: „Păi, la ce contract avea ea și la ce public i se adresa…”.

Nu s-a simţit niciodată atrasă de mir ajul H ollywoodului? S-a gândit vr eodată să emigreze? Răspunde cu o glumă: „Când eram obosiți le spuneam colegilor că poate ne vede producătorul de la H ollywood. Nu! N-am primit of erte. Poate în altă viață”. Care îi est e cel mai drag rol? Dar cel mai drag film? Nu se poate opri la un rol sau un film. Le numără pe degete: „ „Glissando”, „De ce bat clopotele Mitică?”, „Cursa” și, bineînțeles, „Iubire imposibilă”, în care a jucat alături de regretatul Șerban Ionescu. Spune că și ultimul său rol, al directoarei, din recentul „Circul Meteor”, i s-a lipit de suflet.

Agentul CIA și imposibila iubire

I s-a întâmplat să se îndrăgostească de un partner de scenă sau de platou? Tora Vasilescu surâde, nostalgic: „Am avut, o dată, ceva platonic, care a durat vreo doi… Da’ ce-s nebună să zic ceva!?”. Râde iar, din tot sufletul: „Mai urât este să ai o scenă de dragoste și să-ți vină în nas un damf de alcool de a doua zi!”.

S-a scris că, pe vremea comuniştilor, a avut o idilă cu un ofiţer american. Securitatea s-a băgat în viaţa ei privată? Povestește că după ce picase la facultate și era la căminul unde era cazată, jelea împreună cu alte colege la fel de picate ca ea: „Boceam toate! S-a nimerit acolo americanul care venise cu un student. Mi-a zis „You must be happy!” și m-a cerut de nevastă, după ce mi-a zis că taică-său are un teatru pe Broadway. A doua zi am fost la amabasadă și am depus actele. Îl vrăjisem. A plecat în America să mai aducă un act pe care nu-l avea. Între timp am fost invitată să joc la Satu Mare. Și el n-a mai venit…”.

Zice că puțin i-a păsat, că-și găsise un teatru unde să joace: „L-am întâlnit, după zece ani, la New York. Da’ eram măritată. M-a întrebat dacă vreau să rămân, da’ aveam rostul meu aici”. Am aflat, mai târziu, că era agent CIA: „D-aia nu s-a mai întors el. Nu i-au dat voie ăia”.

 

Actrița, valuta și reclamele

Artiştii o duc eau mai bine pe ac ele vr emuri s au acum? Doamna Tora oftează: „Fiecare societate are și plusuri și minusuri. Pe atunci aveam cât ne trebuie, pentru că nu vroiam mult și nici termen de comparație nu aveam. M-am amuzat că, imediat după R evoluție, t oată lumea spune a c e rău a f ost înainte. Păi, tot așa se spunea și când a fost schimbat regimul burghezo-moșieresc. Atunci ăia erau „răii” din filme. Orice prost poate să critice și să jelească. Și chiar așa și fac, ca să se pună ei deasupra!”.

Artiştii f ac b ani şi din r eclame. Ea a făcut? I s-au pr opus? Spune că a a vut oferte, dar le-a r efuzat. „ Când s-a înc ercat să fiu c onvinsă să fac o anumită r eclamă, c are er a un pr odus al unia dintr e sponsorii serialului în c are juc am, am răspuns că, pentru mine, a face reclamă la o margarină e ca și când aș fi r ecitat poe zii p atriotice pe timpul c omuniștilor”, e s arcastică actrița.

Preferințele actoricești și refuzul politicii

Se mai uită la filme? Mai merge la t eatru? Spor ovăiește, v eselă: „ Sigur că mă uit la filme, dar la t elevizor. La t eatru n-am mai fost. Mi-e greu să mă înt orc noaptea, ac asă, la Buft ea, unde stau”. Ce actori din tânăr a generaţie îi plac şi c are nu? E limpede că e la cur ent cu noile tr enduri: „Îmi plac, la fete: Ana Ularu, Crina Semciuc, Diana Cavaliotii și Mirela Oprișor. La băieți îmi place Mihai Bendeac, da’ uneori, n-are măsură. Și, ar mai fi, Andi Vasluianu, Mimi Brănescu, Vlad Ivanov și Dragoș Bucur”.

I s-a făcut vreo propunere de a intra în politică şi, dacă da, când şi de cătr e cine? E vident, spune marea actriță: „Da! Da’ nu leam luat în s erios. Prima o ară din partea PRM, să c andidez la T ulcea. Apoi, din p artea APR, partidul lui M eleșcanu, pe timpul lui Emil Constantinescu”.

E radicală: „Nu mă tentează să fiu purtător de cuvânt al niciunui partid!”.

 

Sărutul lui Dibuk

A jucat în peste 50 de filme şi seriale de televiziune. Are în palmares şi multe piese de teatru. La un moment dat a renunţat la teatru în favoarea cinemaului declarând că spectacolele de teatru sunt prea repetitive. Mai toţi marii artişti spun că teatrul oferă mai multe satisfacţii, că publicul e mai aproape. Doamna Tora e pe invers. Cum aşa? Cochetă, dă din umeri: „Cineva a spus că sunt nonconformistă. Asta, pe timpu’ lu’ Ceaușescu, era de rău. Da’ am socotit că, de fapt, e un lucru bun. Am inima împărțită. Bineînțeles că am iubit teatrul…”.

A ieşit la pensie la 50 de ani. De ce aşa devreme? Ce pensie are şi din ce trăieşte? Tora Vasilescu zice că s-a pensionat, conform legii: „M-am pensionat cu „Categoria a II-a de muncă”, după legea făcută de comuniști. Ei înțelegeau că femeia, când are o vârstă, are și zile bune și mai puțin bune. Nu mai poți să faci tumbe pe scenă! Dar eu am făcut asta într-un „OneWoman show”, „Sărută-mă Dibuk!”. Și am primit sărutul acestui spirit după cinci spectacole, când am avut probleme la corzile vocale”. A făcut șase luni de repetiții pentru doar cinci spectacole.

 

Despre Rai și homosexuali

Vine referendumul pentru definirea termenului de familie. De ce parte se poziţionează? Doamna Tora are convingeri de nezdruncinat: „Nu mă duc să votez, deși, instinctiv, sunt de partea familiei clasice. Am citit o carte «Matei, vorbește-mi despre Rai», a lui Suzanne Ward, în care autoarea vorbește cu fiul ei mort la 17 ani. Printre altele, Matei îi spune că relația homosexuală nu e privită cu ochi răi în Rai. Că e doar o libertate de iubire și că cei care îi judecă rău pe homosexuali se pare că ei înșiși au fost astfel într-o altă viață. Iau puțin în seamă… poate fi și așa”.

Printre artişti sunt şi numeroşi homosexuali. A lucrat cu vreunul? Iar râde: „Da. Am avut pe cineva în anturaj. Era simpatic și schimbam rețete”.

 

Chemarea străbunilor

Cu ce îşi umple timpul? Ce citeşte? La ce emisiuni se uită? Ce îi place şi ce evită? A trecut de vremea filmelor și serialelor fancy. Acum preferă lucrurile mai serioase: „Mă uit la seriale precum „Borgia” sau „Versailles„”. Brusc, se întristează: „Am văzut-o, recent, pe Meryl Streep în rolul unei cântărețe de operă care cântă fals. Filmul se numește „Florence Foster Jenkins” Mi s-a strâns inima când am văzut-o, că machiajul de îmbătrânire era, la ea, realitatea. Personajului ei îi lipsește un anumit șarm pe care, sigur, Tamara Buciuceanu l-ar fi avut într-un asemnea rol!”. De citit, ultima carte a fost „Origini” a lui Dan Brown.

Și, recunoaște, mai pierde timpul și la talk-show-uri. Și, cum e viața la țară, departe de Bucureștiul care i-a umplut viața? Doamna Tora răspunde liniștită: „Eu așa am citit și, apoi, așa am simțit, că întoarcerea la vatră este scopul adevărat al fiecărui om. Ce am moștenit de la strămoșii mei rezonează, acum, în mine. Plus că acum am timp să mă ocup de mine, iar lucrul cu plantele este și el o terapie”.