Duminică 30 septembrie este ziua Patriarhului Daniel. Deși e născut pe 22 iulie, liderii bisericești își serbează ziua de naștere la data în care au fost hirotoniți la treapta cea mai înaltă a preoției, adică episcopatul. Iar Patriarhul în mod evident la data la care a fost înscăunat, nu ales, Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române.
După cei 11 ani de slujire putem spune fără a greși că Patriarhul Daniel se încrie de pe acum în cartea de istorie drept cel mai mare Patriarh al României. Dincolo de multiplele realizări, ridicarea Catedralei Mântuirii Neamului - un vis al românilor din 1884 - este bornă de hotar.
De altfel o și spun cu multă tristețe că este singura realizare de valoare care va rămâne după acest Centenar. Singurul lucru temeinic care va dăinui. Numai și numai cu acest simbol Patriarhul Daniel și-a asigurat locul în manualele de istorie a românilor. Cred că a fost vorba de pronie divină sau destin, spuneți-i cum vreți. În 2004 după ce am citit cartea „Teoctist – Patriarhul biblic”, l-am provocat pe autor, vredniciul și cărturarul Calinic Argatu, arhiepiscopul (pe atunci episcopal) Argeșului. Cu voce blajină, ca și cum mi-ar explica un secret monahal, episcopul mi-a mărturisit: „Din nefericire – așa cum mi-au spus câțiva călugări atoniți îmbunătățiți – nu va reuși să-și vadă visul cu ochii, Catedrala”. Și adevărat a grăit!
Piatra de temelie dar și ridicarea Catedralei i-au fost rânduite Patriarhului Daniel. Și în mod logic aici își va avea și locul de odihnă, pentru eternitate.
În această toamnă, Patriarhul Daniel mai are o încercare: Referendumul pentru familie. Dacă îi iese și acest proiect putem spune că 2018 este Anul Patriarhului. Ba nu, Deceniul Patriarhului în istoria României. Nu vreau să intru în dezbateri juridice, unde mult mai priceput este colegul Mirel Curea. Știu doar – evident de la niște teologi-juriști – că nu se pot organiza 2 referendumuri pe aceeași temă. Și mai știu că modificarea Constituției are un scop preventiv. În alte țări, pentru că nu era înscrisă în Constituție, modificările legislative s-au făcut printr-o presiune teribilă asupra Parlamentelor sau mai rău prin Hotarâri de Guvern, ceva de genul „noaptea ca hoții”. Mai pe românește, spus pe șleau, nu se vor putea strânge niciodată 6 milioane de români care să organizeze un Referendum pentru drepturile minorităților sexuale.
Cheia Referendumului este la Patriarh. Dacă el sună mobilizarea – și a făcut-o deja, Referendumul poate trece. Biserica Ortodoxă Română are cea mai puternică organizare din România. Chiar în cele mai propădite sate, fără curent electric, există biserică și mai ales preot. În cuprinsul Patriarhiei Române sunt deschise cultului şi funcţionează 16.287 locaşuri de cult, deservite de circa 14.933 preoţi şi diaconi (ultimele date din 2014). O adevărată Oștire! Care știe să se mobilizeze la bătăile toacei sau a clopotelor trase ca odinioară în vremuri de restriște.
Pe 15 octombrie 2014, Camera Deputaților din Parlamentul României a votat scoaterea Religiei din școli și înlocuirea ei în trunchiul comun cu disciplina Etica și cultura civică. Prin mobilizarea părinților, Biserica a reușit un scor zdrobiltor, unic în istorie 89,75% dintre elevii prezenți în școală au fost înscriși de părinți la materia Religie și 93,45% dintre cei care încep la clasa pregătitoare. Să dea Bunul Dumnezeu ca la Referendum să se întîmple la fel. Eu unul votez DA. Din toată inima, cu deplină încredere în Neamul Românesc și destinul său!
Recomandările noastre
