Denumit în mod obișnuit „petrol de rocă”, țițeiul a fost găsit în multe locuri din lume, scurgându-se din pământ sau plutind pe suprafața iazurilor sau a pâraielor.

Popoarele indigene din America de Nord și Asia foloseau în mod obișnuit „ulei de rocă” atât în scopuri medicinale, cât și cosmetice, inclusiv pentru tratarea durerilor de cap, de dinți, stomacului și chiar îndreptarea genelor.

De obicei, oamenii colectau uleiul folosind cârpe sau pături pentru a-l absorbi și a-l stoarce într-un recipient. Un bancher din secolul al XIX-lea, când i s-a cerut finanțare pentru noua idee de foraj pentru petrol, a batjocorit ideea: „Uleiul să iasă din pământ, să pompezi ulei din pământ cum pompezi apă? Prostii! Ești nebun. "

În curând, uleiul pompat a valorat jumătate mai mult decât butoaiele de whisky care au fost reutilizate pentru a-l ține. Până în prezent, butoiul de whisky de 42 de galoane rămâne unitatea de măsură pentru industrie, chiar și atunci când nu sunt folosite butoaie reale.

Foroarele au declanșat prima erupție în aprilie 1861, trimițând în aer 3.000 de barili pe zi înainte ca o explozie și un incendiu să ucidă 19 persoane și să ardă timp de trei zile.

Când Războiul Civil a întrerupt aprovizionarea cu ulei camfen de iluminat din sud, a apărut o piață pentru kerosen derivat din uleiul din Pennsylvania. De asemenea, Uniunea a început să exporte țiței pe piața în creștere a Europei.

Țițeiul se vinde cu peste 100 de dolari pe baril

După război, graba de a produce a depășit atât de mult cererea, încât o prăbușire a prețurilor în anii 1870 a făcut petrolul mai ieftin decât apa potabilă pentru gospodăriile din regiunile petroliere.

Kerosenul era produsul petrolier dominant înainte de 1905, în timp ce benzina era un mic produs secundar care era adesea turnat în râuri. Benzina s-a vândut cu doar 2 cenți pe galon în 1892.

Acest lucru a început să se schimbe în 1905 odată cu inventarea automobilului, care a făcut ca vânzările de benzină să depășească vânzările de kerosen până în 1911.

În primii ani ai automobilelor, benzina era vândută în magazinele de bricolaj și magazinele generale de către comercianții care o țineau în cutii fără marcă sub tejghea sau afară, în spatele magazinului. Unii antreprenori au încercat chiar să livreze prin vagoane cu benzină, care aveau tendința de a exploda.

Primul Război Mondial a inaugurat era modernă a petrolului

Primul Război Mondial a inaugurat era modernă a petrolului, când motoarele cu ardere și-au demonstrat fiabilitatea și versatilitatea superioară față de modurile de transport alimentate cu cărbune și cai.

Până în 1920, conceptul de stație de benzină a prins rădăcini, cu aproximativ 12.000 de benzinării în 1921, ajungând la peste 140.000 în 1929.

Până în 1929, kerosenul, odinioară dominant, era practic neglijabil, din cauza cererii crescute de benzină și păcură, care reprezentau 85% din consumul de petrol.

Anii 1920 au creat, de asemenea, legătura care va lega politica și prețurile petrolului pentru următorul secol. Un senator din Wisconsin a criticat manipularea prețurilor corporative, avertizând că, dacă va continua, „oamenii acestei țări trebuie să fie pregătiți, în curând, să plătească cel puțin 1 dolar pe galon pentru benzină”.