Tinerețea lui Adolf Hitler. Ce trăsături ale dictatorului de mai târziu pot fi depistate în copilăria și prima tinerețe a acestuia?

Tinerețea lui Adolf Hitler. Ce trăsături ale dictatorului de mai târziu pot fi depistate în copilăria și prima tinerețe a acestuia?

Adolf Hitler a fost un elev bun în şcoala primară, fapt ce i-a adus un loc în gimnaziul de la Linz, unde a fost caracterizat drept un „elev inteligent, dar fără nicio dorință de muncă”, puţin atras de științele naturale și matematica, fiind pasionat, în schimb de arte.

 

Visul neîmplinit al lui Adolf Hitler: să fie pictor

În 1907, la 18 ani, Adolf Hitler dorea să devină pictor. A ales să locuiască la Viena, dar pasiunea lui nu l-a ajutat să treacă examenul la Academia de Belle Arte din Viena, mapa sa de lucări fiind considerată de examinatori ca fiind neconformă cu aspiraţiile tânărului. Moartea părinţilor, în special a mamei sale l-a determinat să lupte pentru supravieţuire, până în 1913,  ducând o viață mizeră în cele mai sărace cartiere ale orașului. Trăia din ilustratele cu diferite clădiri din Viena, pe care le picta și vindea în cafenele sau din zugrăvirea clădirilor.

Petrecând timpul în cafenele, în căutare de clienţi, şi lucrând în Viena, aşa cum avea să remarce Hitler în cartea sa, Mein Kampf, Imperiul Austro-Ungar devenise un spaţiu al decadenţei spiritului german, datorită influenţei slavilor şi balcanicilor. Aceste concepţii s-au dezvoltat pornind de la teoriile și discursurile șovine, antisemite, rasiste expuse de Jörg Lanz von Liebenfels, cavalerul Georg Ritter von Schönerer, liderul „Mișcării Pangermane” (Alldeutsche Bewegung sau Alldeutscher Verband), de orientare profund naționalist-șovină, și de primarul Vienei, Karl Lueger, liderul partidului creștin, care promova un antisemitism virulent.

De pe străzile Vienei, în tranșeele germane ale Marelui Război: Adolf Hitler se inventează ca „homo politicus”

În mai 1914, Adolf Hitler a ales să emigreze în Germania, stabilindu-se la München, un oraș „cu adevărat german”, capitala Bavariei.

Aici l-a prins asasinarea arhiducelui Franz-Ferdinand. Tot din „Mein Kampf”, aflăm că a trăit un şoc să afle că arhiducele, moştenitorul coroanei a fost asasinat de sârbi, el care era prietenul naţionalităţilor. Spersase că asasinul era un german, că spiritul german era cel care îl condamnase.

Hitler a salutat declararea războiului de către Austro-Ungaria, Serbiei, de aceea s-a înrolat voluntar în armata germană, în cadrul căreia a luptat pe frontul de vest, în Franța și Belgia, în regimentul bavarez Reserve, îndeplinind funcţia de furier (curier) al regimentului. A luat parte la prima bătălie de la Ypres, bătălia de pe Somme, bătălia de la Arras și bătălia de la Passchendaele, fiind de două ori decorat pentru vitejie. După ce a fost grav rănit, fiind afectat temporar de orbire, a primit Crucea de Fier clasa a doua în 1914 și Crucea de Fier clasa întâi în 1918 , deşi nu avea decât gradul de caporal cu două stele.

Contemporanii şi-l amintesc că era apreciat pentru calităţile sale de luptător, că fusese lăsat să comande trupa, inclusiv subofiţerii cu rang de plutonier mărşăluind în faţa sa. De atunci, a început să poarte obişnuita sa mustaţă şi pentru „urletele de şacal”.

Adolf Hitler şi-a conturat principala concepţie despre politică şi anume Volksgemeinschaft, „comunitatea etnică”, puternic influenţată de antisemitism.

Sursa foto: Pro TV