Făcîndu-mi surpriza de a-mi fi citit ultimul comentariu, un cetățean întîlnit pe stradă fără trotinetă și deci în afara bănuielii că ar fi TeFeList, din punct de vedere politic însă întruchipînd ipostaza propusă de Luigi Cazzavilan pentru ziarul Universul, „Niţi cu unii, niţi cu alţii”, s-a arătat nedumerit de titlul ”Se confirmă astfel a nu știu cîta oară cît de mult ne costă pe noi, românii, zbaterea lui Klaus Iohannis pentru obținerea unui nou mandat”.

A nu știu cîta oară i s-a părut exagerat. Era de acord că în chestiunea Ambasadei, Klaus Iohannis, acționînd ca un candidat al PNL la prezidențiale și nu ca un președinte în exercițiu, a afectat relațiile noastre cu singurul partener sigur din Orientul Mijlociu – Israelul. Avea însă îndoieli că era a nu știu cîta oară. De cîte ori mai fusese pînă acum Klaus Iohannis candidatul PNL și nu președintele României? Cum de cîte ori? De zeci de ori. De la anunțul că va candida, făcut cu aproape de doi ani înainte de data alegerilor, premieră în Istoria președinților postdecembriști, tot ce a făcut și a zis Klaus Iohannis a stat sub semnul campaniei electorale. De la boicotarea Guvernului numai și numai pentru a le dovedi TeFeLiștilor că e antiPSD definitiv și iremediabil pînă la intrarea în ceea ce Ludovic Orban numea Parteneriatul cu PNL.

Klaus Iohannis vorbește peste tot despre cît costă țara zbaterea lui Liviu Dragnea ca să scape de pușcărie. Dar zbaterea lui ca să scape prin al doilea mandat de maldărul de dosare penale? Zbaterea asta nu costă țara? Chiar în timp ce vorbeam despre zbaterea asta, – marți, 26 martie 2019 – Klaus Iohannis se deda unei alte scamatorii electorale. Convocase la Cotroceni partea de Haștag Rezist pentru a găsi împreună cu membrii și persoanele fizice precum Andrei Cornea, fiul proletcultistului Paul Cornea, întrebarea la Referendumul pentru Justiție. Așa-zisa societate civilă nu fusese convocată la Cotroceni pentru a-l ajuta pe președinte să decidă cu cine să meargă în perspectiva noului Război Rece – cu America sau cu Germania sau pentru a lansa un proiect de lucrări publice la nivel național – ci pentru a-l ajuta într-o șmecherie electorală. Cel care-i convocase fusese candidatul PNL. N-ar fi fost normal, democratic, corect ca întîlnirea asta electorală să aibă loc la sediul din Modrogan al PNL? Ar fi avut și avantajul de a-i fi fost adusă cafeaua de cei doi chelneri ai săi – Ludovic Orban și Raluca Turcan. Toată lumea se amuză de intensa activitate a lui Klaus Iohannis pentru a găsi întrebarea nimerită la Referendumul pe Justiție. Eu însă nu m-aș amuza. Bulbuceala prezidențială e strict electorală. Între timp, pe plan extern, apele pe care plutește așchia numită România, s-au tulburat mult. Într-un gest de sfidare a Americii, cei trei Sttăpîni ai Uniunii Europene – Emmanuel Macron, Angela Merkel și Jean Claude Juncker – s-au grăbit să se întîlnească la Paris cu președintele chinez pentru a face rost de o comandă masivă din partea Chinei în genul celei de Airbusuri. Klaus Iohannis beneficiază de privilegii de lux ca președinte al României și nu ca unicul candidat al unui partid politic. N-ar fi normal ca Klaus Iohannis să renunțe măcar la salariul de președinte pînă la alegeri avînd în vedere că el nu mai e demult președinte, ci candidat ?

Toată lumea, inclusiv lumea care nu-l iubește pe Klaus Iohannis, s-a grăbit să judece inițiativa Referendumului din perspectiva răfuielilor lui Klaus Iohannis cu Dacian Cioloș. Sînt de acord că Referendumul e dictat de spaima lui Klaus Iohannis că, stînd deoparte, pierde în favoarea Alianței Dacian Cioloș-USR. Sînt de acord că tot ce face Klaus Iohannis – de la isteriile anti-PSD pînă la impunerea lui Rareș Bogdan ca number one pe lista PNL – ține de calculele electorale. Repet însă ceea ce spun și scriu de anul trecut, de cînd Klaus Iohannis a anunțat că va candida la prezidențiale și prin urmare el nu mai e președinte, ci competitor:

Cîtă vreme tot ceea ce face președintele în exercițiu aparține campaniei electorale rămînerea sa la Cotroceni e un atentat la siguranța națională.

În postura de candidat al PNL, Klaus Iohannis e constrîns la anumite fapte. Aceste fapte intră deseori în conflict violent cu ipostaza de președinte.

Aceste fapte încalcă Constituția și mai grav aduc atingere interesului național.

Să luăm afacerea cu Referendumul pus în ziua europarlamentarelor.

E o șmecherie folosită de Traian Băsescu pentru a aduce la vot electoratul de Dreapta.

Așa cum a declarat public, Klaus Iohannis vrea să convoace referendumul pe Justiție nu pentru a sonda opinia Poporului Român despre Justiție, ci pentru a aduce la vot electoratul său, altfel greu de scos din case și din bula facebookistă.

Las la o parte că acest calcul e o prostie.

Dacă vrea să dea una peste bot PSD-ului, electoratul de Dreapta vine masiv la urne și votează pentru unul dintre partidele de Dreapta. Electoratul PSD, presupus a fi adus la urne de către structurile PSD din teritoriu, va fi surclasat de această năvală. Prin convocarea Referendumului Klaus Iohannis speră să scoată din case electoratul de Dreapta. E o jignire la adresa acestui elecorat. De ce ar fi nevoie de un morcov pentru ca el să iasă la vot împotriva PSD?

Mă opresc asupra interesului național în materie de europarlamentare. Europarlamentarele din acest an sînt un prilej unic pentru ca românii să conștientizeze importanța UE, dar și importanța unei mari implicări a țării noastre în viața Uniunii. Din cîte se știe PSD va duce o campanie sub sloganul România merită mai mult. Prin asta PSD invită toate partidele la o dezbatere națională despre Uniunea Europeană. Marți seara, la România9, chestionată de mine asupra strategiei PSD pentru europarlamentare, Olguța Vasilescu, în calitate de purtător de cuvînt al PSD, a dezvăluit că PSD nu va participa la dezbaterile despre Referendum. PSD se va concentra exclusiv pe rolul și locul României în UE. Asta deoarece, în strategia PSD, bazată pe focus - grupuri, se pariază pe cîștigarea nehotărîților care vor veni la vot. Potrivit Olguței Vasilescu, PSD va intra în dezbatere cu partidele de Dreapta numai dacă acestea se vor referi la europarlamentare. Ce înseamnă asta? Înseamnă că în chestiunea vitală pentru europarlamentarele de anul acesta nu numai în România, dar și în toate țările UE, se va auzi doar punctul de vedere – nițel eurosceptic – al PSD. Celelalte partide vor sporovăi despre Justiție. Ce vor spune? Că PSD ia cu asalt Justiția. Că Penalii n-au ce căuta în politică. Am mai auzit de mii de ori chestiile astea. Cum de mii de ori am auzit chestiile despre abuzurile procurorilor. Tema centrală a europarlamentarelor de anul acesta, tema crucială pentru contracararea euroscepticismului, va rămîne exclusiv pe seama PSD. E doar unul dintre argumentele că un Referendum pe Justiție în ziua europarlamentarelor aduce atingere interesului național. Un alt argument se referă la relația românilor cu UE.

Campania pentru europarlamentare e singura ocazie la cinci ani odată ca românii neinteresați de politică să afle cît mai multe lucruri despre UE. Euroscepticismul își are temeiul și în necunoașterea UE. Dacă de europarlamentare se pune un Referendum pe Justiție, românii vor fi văduviți de prilejul unor lecții despre UE. Predate nu numai de PSD, dar și de Partidele de Dreapta.

Cînd vine vorba de Referendum, toată lumea îl justifică pe Klaus Iohannis prin spaima de Dacian Cioloș. Nu-i exclus ca, neconvocînd Referendumul, candidatul Klaus Iohannis să riște. Da, dar Klaus Iohannis e înainte de toate președintele României. Și președintele României nu-și poate permite să sacrifice interesul national de dragul interesului său electoral.