Campania "Oraşul de vis" a ajuns aproape de final. De astăzi, timp de o săptămână, vom descoperi Timişoara, unul dintre municipiile alese să participe în această competiţie originală care va arăta oraşul din România în care este cel mai bine pentru a trăi.

Aşa cum am obişnuit deja cititorii EVZ, în fiecare luni, campania "Oraşul de vis" oferă o întoarcere în trecutul oraşelor aflate în competiţie, înainte de a afla care este situaţia din prezent şi perspectivele de viitor.

"Spiritul Timişoarei"

În anul 1342, Timişoara este atestata în documente ca Civita (oraş) şi până la mijlocul secolului XVI devine un însemnat centru de rezistenţă antiotomană de unde pornesc, în 1396, cruciaţii europeni. După ce o bună perioadă a constituit un bastion important pentru apărarea civilizaţiei creştine în anul 1552, cetatea Timişoara se va preda otomanilor care transformă cetatea în centrul unui beylerbeylik, cu rol de pivot în strategia de păstrare a dominaţiei asupra pustei ungare şi Ţărilor Române.

În urmă luptelor dintre Imperiul Habsburgic şi cel Otoman, Timişoara şi Banatul sunt eliberate de sub ocupaţia turcilor, în 1716, de către prinţul Eugen de Savoya, moment în care Timişoara începe să privească spre vest. Oraşul devine domeniul coroanei Habsburgice, condus de o administraţie militară avându-l ca guvernator pe Contele Claudius Florimund Mercy, general de cavalerie. Contele Mercy a avut un rol deosebit în construcţia noii cetăţi a Timişoarei, a palatului de reşedinţă a guvernatorului, a cazărmii Transilvania (care, cu o lungime de 483 m, era clădirea cea mai lungă din Europa în epoca respectivă), precum şi a unor şcoli, spitale, biserici şi monumente.

În paralel, a început construcţia şi dezvoltarea rapidă a industriei şi a fabricilor şi organizarea satelor şi comunelor. Colonizarea satelor din Banat cu şvabi, slovaci şi italieni, care s-au suprapus locuitorilor existenţi (români, sârbi, unguri, greci şi evrei), a condus în timp la un fenomen rarisim în lume- populaţia vorbea mai multe limbi şi, totodată, realizarea între naţionalităţi a unui climat de înţelegere, toleranţă, respect şi colaborare fără discriminare care s-a transmis din generaţie în generaţie şi care în prezent este asimilat „spiritului Timişoarei”.

Vauban de Banat

Bastionul cetăţii Timişoarei este unul dintre cele nouă construite între 1723 şi 1765 şi ţine de modernizarea oraşului, care începe odată cu eliberarea sa de sub dominaţia otomană. Fortificaţia bastionului în sistem Vauban a reprezentat cel mai amplu sistem de acest tip de pe teritoriul României.

Între anii 1781, după ridicarea Cetăţii Timişoara la privilegiul de Oraş liber regesc, şi 1848, în cetate se realizează edificii de cult şi sociale şi se extind construcţiile de locuinţe. Autorul primei monografii a oraşului,  primarul Johann Nepomuk Preyer (1844 - 1858), scria despre Zona Cetăţii: „Străzile din Cetate sunt pavate şi au trotuare excelente. Clădirile au unul, două sau trei etaje. Toate construcţiile sunt acoperite cu ţigle, iar la parter au aproape numai prăvălii cu vitrine elegante. Iar în ceea ce priveşte iluminarea străzilor şi curăţenia, se recunoaşte că nu există una mai bună în toată ţara.”

Republica Bănăţeană

La 31 octombrie 1918, după o mare demonstraţie de stradă, cele mai importante personalităţi politice şi militare locale înfiinţează Consiliul Naţional al Banatului şi proclamă Republica Bănăţeană. Ideea republicii era să rămână ataşată noului guvern maghiar, însă acest lucru nu a fost pe placul românilor, care vedeau prin asta o încercare de oprire a unirii Banatului cu România.

În 28 iulie 1919, se instalează administraţia română în Banat, iar în 3 august 1919 intrau în Timişoara, prin Piaţa Unirii, primele unităţi ale armatei române. În ziua următoare, România încheia tratatul cu puterile aliate în urma căruia Banatul intra în graniţele României Mari. În ultimii ani, pe 3 august, Timişoara îşi celebrează ziua.

Oraşul premierelor

Timişoara în sine este un oraş- premieră. Pentru prima dată în Europa, la Timişoara s-a administrat vaccinul antivariolic. În 1823, Janos Boliay a pus bazele primei geometrii neeuclidiene  din lume. La 1 noiembrie 1857, Timişoara devine primul oraş al Monarhiei Habsburgice iluminat stradal, cu gaz, iar în 1884 devine primul oraş de pe continent iluminat electric. Lista premierelor continuă. În singurul oraş din Europa cu trei teatre şi operă în limbile minorităţilor. Aici a circulat şi primul tramvai tras de cai, dar şi primul tramvai electric din ţară.

Timişoara mai e şi oraşul cu cea mai mare investiţie străină pe cap de locuitor, cu o medie de cinci ori mai mare decât media pe ţară.

În 1718, aici e atestată prima fabrică de bere din România. În 1815, ia naştere biblioteca lui Josef Klapka, prima bibliotecă publică de împrumut din Imperiul Habsburgic. În 1895, se inaugura la Timişoara prima stradă asfaltată din România.

În premieră mondială, în 1938, a fost inventată de către prof. Corneliu Micloşi prima maşină de sudat şine de cale ferată şi tramvai, iar după Revoluţie aici au avut loc primele intervenţii chirurgicale laparoscopice în ginecologie şi primele operaţii plastice mamare cu proteza din România (1992), prima fertzilizare in vitro reuşită (1995) care a adus pe lume primul copil din România conceput în eprubetă (1996). Aici se lansează, în 2001 prima reţea de infochioşcuri din România, în acelaşi an se face şi prima operaţie pe inimă, cu laser, din ţară. Un an mai târziu, Timişoara introduce în premieră naţională sistemul de plată a taxelor şi impozitelor prin Internet, iar peste doi ani transmite, live, pe net, în premieră naţională, şedinţele de Consiliu Local.

Anul trecut, Timişoara a devenit primul oraş care îşi formează cetăţenii, municipalitatea publicând un manual de istorie a oraşului, obiect de studiu la gimnaziu şi liceu.