De mai bine de două decenii, Institutul Fraser din Canada și multe alte organizații politice din întreaga lume, au
realizat, în cooperare, un clasament al libertății economice pe țări.

Libertatea economică este puternic corelată cu libertatea personală și cu venitul personal pe cap de locuitor. Săptămâna trecută a fost lansat raportul „Libertatea economică în lume: Raport anual pe 2020”, care clasifică 162 de țări. Indicele „măsoară gradul în care politicile și instituțiile țărilor susțin libertatea economică. Pietrele de temelie ale libertății economice sunt alegerea personală, schimbul voluntar, libertatea de a intra pe piețe și de a concura și securitatea persoanei și a proprietății private.”

Cele mai libere jurisdicții au fost Hong Kong, Singapore, Noua Zeelandă, Elveția, Australia și SUA. Cele mai puțin libere au fost Iranul, Angola, Libia, Sudanul și Venezuela.

Țările total lipsite de libertate, cum ar fi Cuba și Coreea de Nord, nu au fost clasificate, deoarece nu publică date comparabile la nivel internațional.

O veste deosebit de bună este că multe dintre fostele țări comuniste din Europa de Est, care erau total lipsite de libertate în urmă cu trei decenii, se află acum în prima cuartilă a țărilor libere din punct de vedere economic. Georgia, Lituania, Estonia, Letonia, România,

Republica Cehă, Bulgaria, Slovacia sunt acum în esență piețe libere și țări relativ prospere – o realizare extraordinară.
Ca unul care a fost implicat în tranziția economică din Europa de Est și din fosta Uniune Sovietică în anii 1980 și 1990, am văzut direct cum oamenii erau dispuși să arunce jugul presupusei siguranțe socialiste pentru oportunitatea de a-și determina propriul destin și de a-și croi propriul drum în viață – și de a vorbi, a acționa și a călători liber. În ciuda temerilor și riscurilor, majoritatea a reușit.

Vestea proastă este că dușmanii libertății revin. De zeci de ani, Hong Kongul a fost recunoscut drept cea mai liberă economie din lume. Ca fostă colonie britanică, a moștenit multe instituții britanice – inclusiv dreptul comun, un sistem judiciar competent și onest și, după cum a spus Margaret Thatcher, „un sistem de serviciu public incoruptibil”. Când britanicii au predat Hong Kongul chinezilor, în 1997, locuitorilor Hong Kongului li s-a garantat dreptul de a avea propriul sistem juridic și economic timp de 50 de ani… dar, ca întotdeauna, comuniștii au mințit.

Guvernul comunist chinez a invidiat succesul economic al Hong Kongului și a încercat să imite economia sa de piață, fără garanția libertății personale și a drepturilor de proprietate, pe propriul teritoriu. Dar natura contagioasă a libertății era prea mare pentru a fi tolerată de comuniști. Așadar, în ultimul an, comuniștii chinezi au stins lumina libertății în Hong Kong și oamenii iubitori de libertate din toată lumea varsă lacrimi pentru pierderea celei mai libere economii a lumii.

Venezuela are cele mai mari rezerve de petrol din lume și a fost cea mai bogată economie din America Latină – dar poporul venezuelean a zădărnicit totul prin alegerea (în alegeri libere) a unui socialist, Hugo Chavez, care a făcut promisiuni pe care nimeni nu le putea respecta. Venezuela este acum în haos, iar o parte substanțială a populației sale a fugit deja din ţară. Socialiștii incompetenți au reușit chiar să provoace o penurie de combustibil, în ciuda rezervelor de petrol ale țării.

Socialiștii promit întotdeauna să păstreze democrația și libertățile civile. Câțiva care încearcă să respecte promisiunea privind democrația, asemenea celor din Suedia, cu zeci de ani în urmă, sunt înlăturați din funcție atunci când economia socialistă eșuează, așa cum se întâmplă întotdeauna. Dar majoritatea regimurilor socialiste/comuniste au tendința de a se descotorosi de democrație, înainte de a fi alungate din funcție – așa cum s-a  întâmplat în Venezuela.

În SUA, există acum mulți care se proclamă cu mândrie socialiști și care susțin candidați declarat socialiști sau pe alții care au promis că vor implementa politici socialiste. Orice persoană rezonabilă, obiectivă și rațională, care privește rapid datele și experiența reală, poate vedea că socialismul a eșuat peste tot, în ultimele două sute de ani, în timp ce libertatea economică funcționează. Deci, oamenii care pledează pentru socialism sunt proști, sau pur și simplu rău intenționați?

Democrații vor să crească cota impozitului pe profit. De zeci de ani, au existat numeroase studii care arată că impozitul pe profit este atât distructiv, cât și regresiv.

Corporațiile sunt doar o formă juridică indirectă pentru impozit – care este plătit de consumatori sub formă de prețuri ridicate sau de către lucrători sub formă de salarii mai mici și /sau mai puține locuri de muncă. Impozitele pe profit mai mari fac, de asemenea, corporațiile americane mai puțin competitive în fața companiilor străine. Deci, cei care pledează pentru o cotă mai mare a impozitului pe profit sunt proști sau pur și simplu rău intenționați?

Mulți candidați și susținătorii lor susțin impunerea unor impozite mai mari pentru „cei bogați”. Este bine cunoscut faptul că ratele impozitului pe venit sunt deja mai mari decât rata maximizării veniturilor și a creșterii (curba Laffer). Încă de la inventarea impozitului pe venit, s-a apelat la creșterea impozitului pentru cei bogați – și de fiecare dată a dat greş. Bogații au oportunități nesfârșite de a schimba forma, calendarul și locul veniturilor lor – inclusiv nelucrând – și majoritatea fac asta ca răspuns la cote de impozitare foarte ridicate. Sunt cei care nu-și dau seama de asta proști sau pur și simplu rău intenționați? Este simplu: libertatea funcționează, socialismul nu. Tu alegi.

Autor: Richard W. Rahn

Traducerea: Cristina Zaharia, RADOR