Noul coronavirus care face ravagii în China a produs imagini ce sugerează un guvern care ia măsuri de urgenţă: construieşte un spital aproape peste noapte, pune în carantină mari aglomerări urbane, declară un "război popular".
Dar din interiorul Chinei ne parvine un mesaj mai sumbru. Xu Zhangrun, un profesor de la Universitatea Tsinghua pedepsit pentru critica sa necruţătoare la adresa preşedintelui Xi Jinping, a afirmat că ţara sa a ajuns într-o fundătură şi coronavirusul a expus falimentul conducătorilor ei. Dl Xu insistă cu curaj că democraţia este singura cale de scăpare.
În 2019 dl Xu a fost degradat şi i s-a interzis să predea, să scrie şi să publice. Netemător, el a revenit cu un eseu plin de pasiune, tradus de Geremie R. Barmé şi publicat online, care aduce aminte de opera laureatului Nobel pentru pace Liu Xiaobo, luptător pentru libera exprimare şi drepturile omului care a murit într-o închisoare chinezească. Sperăm că dl Xu va evita aceeaşi soartă.
Dl Xu scrie: "Epidemia de coronavirus a expus miezul putred al guvernării chineze". El evocă ridicarea unei noi generaţii de tehnocraţi competenţi în anii anteriori. Acum, spune el, preşedintele Xi pledează pentru un control mai strict, iar revenirea la ideologia maoistă a dus la un "colaps al eticii şi dedicării profesionale la nivelul întregului sistem". În prezent, sistemul de guvernare chinez "preţuieşte mediocrul, trândavul şi timidul", spune el, şi e împotmolit în "non-operabilitate". Răul făcut de autorităţile locale din Wuhan, care au ascuns primele indicii privind epidemia, "a infectat fiecare provincie şi putregaiul merge direct până sus, la Beijing".
Mai mult, puternicul partid-stat al Chinei a suprimat aproape complet orice urmă a societăţii civile care începuse să se dezvolte. Cei care ar fi putut oferi un avertisment timpuriu privind criza virusului, cum ar fi presa liberă, au fost sufocaţi de cenzură. Dl Xu denunţă ceea ce el numeşte "totalitarism big data" şi "terorism WeChat", în al doilea caz fiind vorba de o "amplă forţă de poliţie a internetului împuternicită de partidul-stat să controleze, supravegheze şi urmărească fiecare afirmaţie şi acţiune a oricui din ţară". După cum a mai făcut-o anterior, dl Xu atribuie vina preşedintelui autocrat care controlează un "sistem partid-stat care nu are mecanisme de verificare şi echilibru şi, de fapt, nici o alocare raţională a îndatoririlor şi răspunderilor" şi care "duce inevitabil la domnia unei clici de locotenenţi de încredere. Prin urmare avem echivalentul unei curţi" sub un singur conducător autoritar.
Dl Xu apreciază că valul reformator din ultimele decenii este "mort în şanţ", iar China "nu e mult mai mult decât un gigant schilodit, asta dacă măcar i se poate spune gigant". El afirmă că China nu poate deveni o putere globală dacă ea rămâne "flagrant incapabilă de a-şi tratat adecvat propriul popor". Salvarea ar fi, scrie el, adoptarea democraţiei constituţionale de către China, ceea ce ar permite o presă liberă, libertatea de adunare şi asociere, sfârşitul supravegherii de către poliţia politică şi respect pentru drepturile elementare ale omului, inclusiv dreptul de a vota la alegeri libere. "În cele din urmă, de libertate e vorba", scrie el, îndemnând poporul chinez să se "dezlănţuie împotriva acestei nedreptăţi; lăsaţi-vă vieţile se ardă cu flacăra bunului simţ; străpungeţi întunericul care imbecilizează şi salutaţi zorii".(Editorial)
Traducerea: Andrei Suba, RADOR