Măsluirea fără jenă a alegerilor și răcirea relațiilor cu Moscova l-au lăsat pe dictatorul belarus Alexander Lukașenko într-o poziție precară, scrie The Telegraph
În 1989, când vechile țări-sateliți sovietici cădeau ca piesele de domino, Belarus a mers împotriva curentului. Chiar și după ce însăși URSS s-a prăbușit și vecinul Rusiei și-a obținut independența, el nu a adoptat democrația și nici nu a căutat o apropiere de Vest precum ceilalți.
Din contră, Belarus a devenit ultima redută europeană a vechiului om dur comunist în persoana lui Alexander Lukașenko, președinte din 1994. La alegerile de duminică el și-a asigurat peste 80% din voturi printr-un scrutin măsluit cu un asemenea tupeu încât e posibil ca de data aceasta să fi întrecut măsura. Doi candidați ai opoziției au fost descalificați, iar singura lui contracandidată [care conta - n.trad.] a apărut pe buletinul de vot în locul soțului ei arestat.
E a șasea „victorie” electorală consecutivă a lui Lukașenko, însă de data aceasta populația nu mai e pregătită s-o accepte. Grăitor e faptul că, având în vedere amploarea „victoriei”, nimeni n-a ieșit în stradă s-o celebreze. Alegătorii care s-au prezentat în număr-record și au stat la cozi ore în șir pentru a-l da afară din funcție au ieșit apoi în stradă, ciocnindu-se cu scutierii la Minsk și în alte câteva orașe. Ecourile unor revolte populare împotriva unor dictatori precum Nikolai (sic!) Ceaușescu al României la sfârșitul anilor '80 sunt puternice.
Ne puteți urmări și pe Google News
Represiunea brută ar putea să pună capăt protestelor, dar dacă ele vor apuca să se răspândească atunci soarta lui Lukașenko ar putea fi determinată de marea putere din est. Rusia nu va dori instabilitate la granițele ei, iar relația dintre Lukașenko și Vladimir Putin se răcește de câteva luni, în ciuda telegramei de felicitare trimise de formă de la Kremlin cu ocazia realegerii.
De fapt, dictatorul belarus a încercat să-și construiască punți spre Vest, invitându-l recent la Minsk pe secretarul de stat american Mike Pompeo. Dar Washingtonul nu va dori să fie văzut ca validând un vot atât de flagrant falsificat ori reprimarea violentă a dizidenței. Dacă Lukașenko se va trezi că nu are de înfruntat numai propriul popor, ci și Rusia, restul Europei și America, victoria lui s-ar putea dovedi a fi una à la Pirus.
Sursa: The Telegraph/ Traducere: Rador
Recomandările noastre
