Secretarul apărării Mark Esper și-a explicat recent în aceste pagini decizia de a retrage 11.900 de trupe din Germania. Planul a dat curs directivei inițiale a președintelui Trump de reducere a forțelor staționate în Germania, pentru că țara „nu-și achită facturile” și e „foarte delincventă” în ce privește ținta cheltuielilor militare de 2% din PIB a NATO.

Esper a calificat retragerea drept „deplin consecventă” cu strategia militară a administrației, precum și parte a unei revizuiri globale menite a ne liniști aliații, a descuraja Rusia și a menține flexibilitatea operațională.

Însă această decizie a Pentagonului nu face absolut nimic în aceste privințe. În realitate ea dăunează tuturor acestor obiective declarate, atât în ce privește strategia militară cât și în privința celei de securitate națională. Acest gest pedepsește Germania pentru simplul motiv că Trump este în dezacord cu țara. Permiteți-ne să rezumăm ce declară echipa lui și ce văd aliații și adversarii noștri, precum și cetățenii americani.

Administrația pretinde că e vorba de strategie militară și flexibilitate operațională. Consolidarea alianțelor e o cheie de boltă a strategiei naționale de apărare. China și Rusia beneficiază de pe urma faptului că SUA se separă de cei mai apropiați parteneri ai noștri, iar anunțul retragerii le facilitează în mod activ atingerea obiectivele. Secretarul apărării James Mattis avea o opinie atât de fermă în privința apărării aliaților și partenerilor noștri încât a demisionat când s-a confruntat cu direcția trădării partenerilor stabilită de Casa Albă. Astăzi, nici o altă demisie principială nu pare iminentă ca urmare a acestei decizii.

Decizia nu pare să susțină prioritățile operaționale. Consilierul de securitate națională a justificat recent reducerile din Germania ca fiind necesare pentru suplimentarea forțelor din Pacific. Însă, conform anunțului de săptămâna aceasta, nici una dintre forțele mutate nu se va îndrepta spre acea regiune. Esper a admis pe bună dreptate necesitatea unei prezențe mai mari pe tot flancul oriental și în special la Marea Neagră. Dar SUA nu au dezvoltat ideea - nu au oferit nici un detaliu privind viitoare poziționări în România ori Bulgaria și nici o perspectivă despre cum ar putea afecta flexibilitatea operațională Rusia și Turcia.

Este totodată neclar ce flexibilitatea operațională poate fi dobândită prin detașarea trupelor în Italia și Belgia, două țări cu cheltuieli militare mai mici decât Germania, întrucât nu s-a oferit nici un alt detaliu. Repatrierea unor forțe în SUA creează flexibilitate, dar ea vine cu prețul pregătirii și vitezei din Europa, Orientul Mijlociu și Africa de Nord.

Administrația susține că e vorba și de economisirea de dolari. Însă aceste mutări vor fi costisitoare. A muta 11.900 de trupe, cu tot cu familii și echipament, și a le asigura noi condiții de trai, muncă și instrucție necesită mai mulți bani. Cedarea unor pârghii de influență la negocieri prin luarea de decizii premature costă chiar și mai mult. Congresul ar trebui să ceară detalii bugetare și să se pregătească să fixeze un preț piperat în bugetul militar pe 2021 pentru orice încercare de a se utiliza fonduri din bugetul pe 2020 pentru aceste mutări. Poate că Pentagonul e dispus să pună prețul concilierii cu Trump pe umerii contribuabililor, dar americanii n-ar trebui să fie penalizați pentru acest lucru.

Realitatea este aceea că aici e vorba de o ranchiună personală împotriva Germaniei. Trump încearcă să-și mascheze obsesia sub chestiunea împărțirii echitabile a cheltuielilor [în NATO - n.trad.]. Și chiar dacă problema e într-adevăr importantă, aliații ar trebui să-și discute preocupările în contextul beneficiului reciproc și al responsabilității. În ciuda faptului că SUA și Germania beneficiază deopotrivă de pe urma prezenței forțelor noastre în Europa, decizia de reducere a acelei prezențe a fost una unilaterală. De ce nu a fost ea precedată de tentative de negociere cu privire la suma estimată la 1 miliard de dolari pe care Germania o plătește către SUA sub formă de costuri comune, așa cum se proceda de obicei până acum ori de câte ori apăreau probleme legate de împărțirea costurilor?

E totodată hilar că majoritatea forțelor noastre care părăsesc Germania se îndreaptă spre Italia și Belgia, ambele fiind țări care cheltuiesc pe apărare mai puțin decât Germania ca procent din PIB. Chiar și cu angajamentul de a se cheltui 2% din PIB pe apărare, pe care a tot insistat Trump, SUA aveau o ofertă mai avantajoasă în Germania.

Anunțul a expus acum deplin lipsa de substanță a retoricii venite de la oficialii și comandanții noștri militari, de la diplomații noștri, care trâmbițează cu regularitate importanța aliaților noștri și a relației noastre transatlantice. Înainte ca acești oficiali să-și rostească următoarele afirmații false despre cum pot asemenea decizii să ne liniștească aliații și să descurajeze Rusia, ei ar trebui să se privească cu atenție în oglindă. Decizii precum cea luată săptămâna aceasta vor dăuna ani la rând atât securității naționale cât și situației fiscale a SUA.

Articol de Heather Conley (vice-președintă și directoare a Programului Europa la Center for Strategic and International Studies) și Kathleen Hicks (vice-președintă și directoare a Programului Securitate Internațională la același grup de reflecție)

Sursa: Rador