La 15 ani de la intrarea în luptă împotriva sârbilor, Hashim Thaci a ajuns şeful guvernului de la Priştina şi avertizează dur Belgradul.

Guvernul de la Priştina nu va permite nimănui să ameninţe integritatea teritorială a Republicii Kosovo, care este „un stat recunoscut internaţional“, a declarat, marţi, premierul Hashim Thaci, citat de agenţia France Presse.

Acesta este cel mai dur avertisment adresat Belgradului după proclamarea independenţei fostei provincii secesioniste. Anterior, omologul sârb al lui Thaci, Vojislav Koştuniţa, afirmase că Belgradul „va face tot posibilul pentru a-şi implementa jurisdicţia şi prerogativele statale pentru toţi cetăţenii săi loiali din Kosovo“.

„Integritatea teritorială a Republicii Kosovo este intangibilă. Nici măcar o palmă de pământ din teritoriul Kosovo nu trebuie atinsă“, a atras atenţia Hashim Thaci, adăugând că autorităţile kosovare sunt permanent în contact cu misiunea Naţiunilor Unite - MINUK - şi cu forţa de pace a Alianţei Nord- Atlantice - KFOR - pentru a preveni producerea unor eventuale incidente între graniţele noului stat.

Potrivit lui Thaci, Priştina înţelege însă şi respectă „reacţiile paşnice, garantate de lege“, precum protestele etnicilor sârbi din nordul Kosovo, care demonstrează zilnic împotriva independenţ ei acestui teritoriu.

Duelul declaraţiilor continuă

Kosovo nu va mai fi niciodată parte a Serbiei, le-a transmis, săptămâna aceasta, oficialilor de la Belgrad şi celor de la Moscova, Departamentul de stat American, prin intermediul purtă- torului său de cuvânt, Tom Casey.

Aflaţi luni în vizită la Belgrad, atât prim-vicepremierul rus, Dmitri Medvedev, cât şi ministrul de externe, Serghei Lavrov, au asigurat Serbia de faptul că Federaţia Rusă îi recunoaşte în continuare suveranitatea asupra Kosovo, iar acest mesaj nu putea să rămână nesancţionat de Statele Unite, principalul susţinător al independenţ ei Kosovo, proclamată unilateral pe 17 februarie.

UN POLITICIAN DE CAP ŞI SPADĂ

„Terorist“ la 25 de ani, premier la 40

Şeful guvernului de la Priştina, Hashim Thaci, fost lider al Armatei de Eliberare din Kosovo (UCK), şi-a început ascensiunea politică în februarie 1999, când a fost desemnat lider al echipei de negociatori care a participat la tratativele de pace de la Rambouillet.

Chiar dacă acestea au eşuat, după ce fostul preşedinte iugoslav Slobodan Miloşevici a refuzat să accepte prezenţa unei forţe militare a NATO pe teritoriul ţării sale, Madeleine Albright, secretarul de stat american de atunci, a rămas impresionată de calităţile de negociator ale lui Hashim Thaci. El a părăsit Franţa, obţinând ceea ce şi-a dorit: transformarea sa din lider al rebelilor, poreclit „Şarpele“, în politician acceptat, comentează BBC.

Hashim Thaci a avut însă câteva eşecuri răsunătoare în politică. După ce NATO a alungat armata sârbă din Kosovo, partidul lui Thaci a pierdut alegerile locale desfăşurate în 2000, acestea fiind câştigate de formaţiunea lui Ibrahim Rugova (fostul preşedinte kosovar, decedat în ianuarie 2006), adeptul unei campanii nonviolente pentru independenţa Kosovo. Actualul prim-ministru kosovar nu a avut succes nici la alegerile generale din anul 2001, dar s-a impus la scrutinul legislativ din noiembrie 2007, când Partidul Democrat din Kosovo a adunat 34% din sufragii.

Hashim Thaci şi-a respectat promisiunile făcute alegătorilor în timpul campaniei electorale şi a obţinut sprijinul Statelor Unite şi al majorităţii ţărilor membre ale Uniunii Europene pentru declararea unilaterală a independenţei Kosovo. Pragmatismul este una dintre principalele calităţi ale lui Hashim Thaci, apreciază analiştii.

Legăturile lui Hashim Thaci cu crima organizată sunt însă, de notorietate, şi despre acestea a scris şi presa internaţională.

La limita legii şi dincolo de ea

În perioada în care Thaci a fost liderul Armatei de Eliberare din Kosovo, cotidianul american „Washington Times“ a dezvăluit că activităţile acesteia erau finanţate din traficul de heroină şi cocaină către ţările Europei Occidentale.

După desfiinţarea UCK, odată cu încheierea conflictului din 1999, membrii fostei gherile albaneze au reuşit să intre în legalitate, infiltrându-se în Forţa de Apărare a Kosovo şi în Partidul Democrat din Kosovo, condus acum de Hashim Thaci. Liderii formaţiunii au apelat adesea la violenţă pentru a-şi intimida adversarii politici şi a menţine controlul politic pe plan local.

Despre Thaci însuşi se spune că ar controla 15% din traficul de arme, maşini furate, petrol şi carne vie din Kosovo. Premierul este, de asemenea, suspectat că nu ar fi renunţat la legăturile sale cu grupările mafiote străine.

STOFĂ DE LIDER

Cel mai respectat om din Kosovo

„UCK! UCK!“, răcnea un bărbat în holul Hotelului Grand din Priştina pe 17 februarie, ziua independentei Kosovo.

Pe ecranul televizorului din faţa sa nu era niciun reportaj despre fosta formaţiune paramilitară, ci prim-ministrul Hashim Thaci, care citea declaraţia de independenţă. Reacţia bărbatului din hotel dovedea, însă, că nici după aproape 10 ani de când a intrat în politică, Thaci nu a reuşit să- şi dezlipească de pe spatele sacoului sobru eticheta de fost lider al Armatei pentru Eliberarea Kosovo, organizaţie care s-a remarcat în anii ’90, prin atacuri violente împotriva forţelor Belgradului, dar şi a civililor sârbi.

Existenţa sa publică se împarte, astfel, între două lumi: cea în care i se spunea „Şarpele (Gjarpëri)“ şi îşi petrecea zilele cu tovarăşii de arme şi cea de acum, în care este acceptat ca lider politic respectabil.

Azi, Thaci conduce şedinţele guvernului la fel ca majoritatea primminiş trilor din lume: cu un ton sever şi cu o privire dură. I se aprobă tot ceea ce solicită, în unanimitate. Este primul care râde şi toţi ceilalţi râd după el. Este cel care fixează termene şi toti ceilalţi îi promit că le vor respecta.

„Hashim Thaci a fost salvarea noastră. Nimeni nu-l poate contrazice pe omul care a făcut independenţa“, este poate cea mai bună descriere a statutului câştigat de premierul kosovar, făcută de Arjana Blaku, una dintre cele mai tinere angajate din guvern. Îşi priveşte şeful cum mai dă o indicaţie în şedinţă şi toţi ceilalţi se grăbesc să-l asigure că se va rezolva. Ce nu ştie nimeni, însă, este până când. (Oana Dobre, Priştina)