O gravă slăbiciune a Opoziției: Teza prea marii puteri a PSD. România lui Cristoiu
Editura Evenimentul si Capital

O gravă slăbiciune a Opoziției: Teza prea marii puteri a PSD. România lui Cristoiu

Autor: | | 4 Comentarii | 4533 Vizualizari

10 IANUARIE 1927. Deși premier e Alexandru Averescu, adevăratul conducător al României e Ionel Brătianu, iar puterea e deținută de PNL. Între 1922 și 1926, PNL guvernase pe față. Cea mai lungă perioadă de guvernare a unui partid în anii interbelici și una dintre cele mai lungi din epoca antecomunistă a țării. Ionel Brătianu era practic stăpînul țării. Ferdinand juca rolul unei paiațe, manipulate de marele om politic prin intermediul lui Știrbei.

În 30 martie 1926 Liberalii se fac că pleacă de la putere, fără a convoca însă alegeri generale. La sfatul lui Brătianu, Ferdinand desemnează ca premier nu pe Iuliu Maniu, liderul Opoziției, ci pe Alexandru Averescu. Lesne de bănuit disperarea din rîndurile Opoziției, întruchipate de proaspăt formatul prin fuziune PNȚ.

Răsturnarea liberalilor de la Putere, mai ales în condițiile autocratismului mascat al lui Ionel Brătianu, dă naștere unor vii dispute în rîndurile Opoziției în chestiunea căii de urmat. Nae Ionescu e un dușman al Liberalilor. Cu toate acestea, publicistul e suficient de lucid pentru a avertiza Opoziția în editorialul „Unde e siguranţa personală?” din Cuvîntul, din 10 ianuarie 1927:

„Foarte bogată în sugestiuni şi învăţăminte atmosfera în care se desfăşoară discuţiile în jurul constituirii blocului antiliberal! Ea subliniază cele două mari defecte ale vieţii noastre publice: lipsa de perspectivă politică şi lipsa de siguranţă lăuntrică. De aici, bănuieli, neîncredere, punere la carantină reciprocă, bîrfeli prin colţuri, aere grandilocvente şi, totuşi, o neliniştită dorinţă, tăgăduită numai foarte neîndemînatic, de a se pune la adăpost în faţa „teroarei liberalilor”.

Partidele politice neliberale se încăpăţînează în a pune toată vina dificultăţilor situaţiei pe seama unei prea mari puteri a d-lui Brătianu; uitînd să facă raţionamentul, mult mai simplu, şi mai la îndemîna realităţilor, că această forţă liberală nu există ca atare, prin ea însăşi, ci numai prin opunerea la slăbiciunea celorlalte organizaţii politice. Probă la aceasta e şi faptul că ei nu se gîndesc, pur şi simplu, la formarea unui puternic partid politic – care ar fi de lipsă ţării –, ci la constituirea unui bloc antiliberal. A te defini însă în funcţie de adversarul tău însemnează a te pune, din capul locului, în inferioritate, recunoscînd numai acestui adversar existenţa reală.”

Viața noastră politică de azi nu diferă prea mult de cea interbelică. Nici nare cum să fie altfel. Între România postdecembristă și România interbelică sînt multe asemănări, ba chiar și note comune, ivite din temelia eternelor slăbiciuni ale românilor, dar și din adevărul că în ambele situații viața politică a fost marcată de tranziție.

Textul lui Nae Ionescu poate fi din acest punct de vedere o lecție de viață politică pentru Opoziția din anul de grație 2018.

Ce constată mai întîi Nae Ionescu la formațiunile care luptau împotriva a ceea ce ele - și nu numai ele - numeau în epocă Dictatura liberalilor și, cum Liberalii se confundau cu Brătienii – Ionel și Vintilă – Dictatura Brătienilor?

O mîncătorie pe viață și pe moarte, abil speculată de Ionel Brătianu, rămas în Istorie și ca unul dintre cei mai mari spărgători de Opoziție. Chiar și numirea unui premier precum Alexandru Averescu, în locul celui de drept, Iuliu Maniu, ținea de această forță a lui Ionel Brătianu de a specula orgoliile și nevoia de putere a partidelor care i se opuneau pentru a le năpusti unul asupra celuilalt, pentru a le bloca orice tentativă de unire împotriva PNL.

Liviu Dragnea, șeful partidului la putere în 2018, PSD, abordat de dușmanii politici și din presă ca un fel de PNL al Guvernării Ionel Brătianu, nu e Ionel Brătianu. Președintele PSD abia dacă reușește să-și manipuleze aliații. Ar fi o naivitate să-i propunem un plan de dezbinare a Opoziției. Cu toate acestea, ca și Opoziția la PNL din anul 1927, cînd scrie Nae Ionescu, Opoziția la PSD din anul 2018 e dezbinată, incapabilă să se unească în cîteva puncte comune, atît în Parlament, cît și în Stradă, împotriva PSD. Una dintre cauze stă în absența unui lider puternic al unui partid din Opoziție, prin carisma sa cucerind nu doar propriul electorat, dar și electoratul celorlalte partide de Opoziție. Electoratul celorlalte partide ar face presiuni asupra liderilor partidelor lor pentru unirea sub autoritatea celui văzut ca lider al Opoziției. Cine să fie politicianul nostru în România lui 2018? Ludovic Orban? Președintele PNL e o glumă proastă a politicii românești, pus de Klaus Iohannis în fruntea Liberalilor pentru a nu-l concura în materie de vedetă a Dreptei.

Nae Ionescu sesizează însă și o altă mare slăbiciune a Opoziție din 1927: reducerea întregului program politic anti-PNL sau anti Ionel Brătianu. O simplă privire aruncată asupra scenei politice dintre 1922 și 1927 ne dezvăluie o adevărată isterie antiliberală. Teza de la temelia acestei isterii e dezvăluită de Nae Ionescu, ca stînd în exagerarea puterii liberalilor. Intervențiile publice ale politicienilor din Opoziție, dar și ale presei antiliberale invocă o dictatură zdrobitoare a PNL, un regim de autoritate împotriva căruia singurele mijloace de luptă rămîn strigătele de disperare, gesturile extreme. Dar cea mai gravă slăbiciune se dovedește concentrarea bătăliei pe notele care țin în mod obișnuit de lupta împotriva dictaturii. Locul criticilor îndreptate asupra felului în care e administrată țara e luat de denunțările abaterilor de la democrație ale așa-zisei reprimări. De aici sintagma iubită de toate formațiunile angajate împotriva Guvernului: Teroarea Liberalilor. Se deosebește politica Opoziției din 1927 de cea a Opoziției din 2018? Evident, nu.

Ca și politica Opoziției la regimul Liberalilor, cea a Opoziției de acum se rezumă la anti -PSD-ism. De dimineață pînă seara, gesturile și vorbele PSD-iste sînt pîndite pentru a fi atacate în sine, fără a sugera măcar o poziție de pe care sînt atacate, ca să nu mai spun de o soluție a Opoziției în locul celei avansate de Guvern. Din această isterie anti-PSD se ivesc lovituri din start ineficiente, în locul adevăratelor lovituri. În timp ce un oraș precum Bacăul a fost fără apă curentă, Opoziția de la noi s-a ocupat la modul absolut de o OG pe care de altfel Guvernul n-a dat-o niciodată. Recent România a fost zguduită de Criza cu pesta porcină. Zeci de mii de porci sacrificați, exportul de carne de porc, unul dintre cele mai bogate exporturi românești, la pămînt, firme și companii în pragul falimentului. Opoziției i-a scăpat această realitate. Concentrată pe aspectele exterioare ale Guvernării, ea a făcut mare caz de o formulare nefericită a ministrului agriculturii. N-a fost nici măcar o întrebare adresată ministrului despre originea Crizei, despre măsurile luate ca ea să nu se mai repete, despre măsurile decise pentru ieșirea din Criză.

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Opinii EVZ

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI

Articole salvate